Recenzie „Flori pentru Algernon” de Daniel Keyes

"în Recenzii" by

Romanul „Flori pentru Algernoneste o lucrare științifico-fantastică, lansată în România în august 2019. Opera face parte din colecția de la Editura Art și se regăsește la categoria: Top 10 cele mai îndrăgite cărți Youngart .

Autorul cărții, Daniel Keyes, este un autor contemporan care a primit în anul 2000 titlul de Autor Emerit. Acesta a lucrat în domeniul editorial, a fost coproprietar al unui studio de fotografii de modă și profesor de engleză.

Romanul a apărut în anul 1966 în SUA, în același an fiind premiat cu Nebula Award. Succesul cărții se datorează nuvelei omonime publicată în 1959 și premiată în 1960 cu Hugo Award.

„Flori pentru Algernon” însumează 264 de pagini și prezintă o ipoteză științifică fascinantă și totodată, terifiantă. Ideea discutată în carte sugerează posibilitatea unui om de a modela după bunul plac, nu doar trupul, cât și creierul unei ființe.

Această temă a fost ilustrată cu 14 ani mai devreme, fiind bazată pe unele momente din viața autorului scrise ulterior în lucrarea „Algernon, Charlie and I: A Writer’s Journey”.

Ipoteza de la care pornește romanul are doi protagoniști. Algernon, un șoarece, și Charlie Gordon, un bărbat cu retard mental.  Cartea este construită într-un mod special, care pune accent pe trăirile personajului și pe dezvoltarea sa din punct de vedere intelectual. Rapoartele de progres ale lui Charlie, scrise înainte și după operație, constituie conținutul operei.

Prima parte a lucrării te uimește și îți dezvăluie o altă față a unui om bolnav, neștiută de cineva cu o inteligență nativă. Charlie își relatează zilnic întâmplările, așa cum și le imaginează el, scrise într-un mod greșit ortografic, de cele mai multe ori fără logică.

„Toată viața mea am wantid să fie inteligent și să nu mut și mama tolld mereu mă să încerc și Lern ​​la fel ca domnișoara Kinnian mine, dar ei foarte greu spune să fie inteligent și chiar și atunci când am Lern ​​ceva în clasa domnișoara Kinnians la școală I ferget mult.“

Pe parcursul romanului inteligența personajului uimește, acesta fiind cobaiul reușit al experimentului. Charlie își depășește condiția și devine un geniu în rândul persoanelor care fac parte din viața sa.

Ce ne-ai făcut??? Ai năvălit aici cu ideile și cu propunerile tale și ne-ai făcut pe toți să arătăm ca o ceată de tâmpiți.”

Povestea prezentată de-a lungul cărții este una sfâșietoare, ce va trezi multe semne de întrebare în rândul cititorilor. Charlie este un personaj complex, care se dezvoltă în mod rapid și având un singur prieten, Algernon, șoarecele care împărtășește cu el secretele aceleași operații. În cazul bărbatului, știința a dat roade, a oferit șansa la schimbare, dar doar intelectual. Pe interior, Charlie este același om lipsit de judecată, incapabil de a se integra în societate și nu din cauza prostiei, ci a egoismului și a falei de care dă dovadă.

„Mă vedeam pe mine însumi, ce devenisem cu adevărat. Eram un individ arogant, egocentric. Nu ca Charlie. Eram incapabil să-mi fac prieteni sau să mă gândesc la alţi oameni şi la problemele lor. Eram interesat numai şi numai de mine însumi. În oglinda aceea m-am văzut, o vreme, cu ochii lui Charlie – m-am văzut pe mine însumi şi am văzut ce devenisem de fapt. Şi mi-a fost ruşine.”

„Flori pentru Algernon” este acea carte care te învață să prețuiești mult mai mult propria viață. Îți dezvăluie experiența unui om bolnav care are o singură dorință, aceea de a fi normal. Dacă analizăm mesajul din spatele poveștii profunde, vom descoperi ceva de-a dreptul fabulos, ne vom descoperi pe noi. Romanul te îndeamnă să te asculți, să te apreciezi și să dai tot ce e mai bun din tine pentru a fi ceea ce îți dorești.

Am îndrăgit acest roman încă de la început atât pentru structura sa diferită, cât și pentru mesajul pe care îl transmite cititorilor. Tema este una interesantă ce merită analizată în profunzime. Ideea de a modifica trupul unui om, de a-l schimba și de a-i oferi ceva ce și-a dorit dintotdeauna, e ceva superb.

Povestea celor doi protagoniști dezvăluie un adevăr greu înțeles de oamenii de știință și nu numai. Experimentul a dat roade, a îmbunătățit gândirea unui om, dar emoțional vorbind nu a realizat nimic. Charlie a rămas același om singur, inapt în apropiere de ceilalți, care în timp a dezvoltat un handicap social.

Ideea pe care romanul mi-o transmite prin experiment este aceea că trupul și mintea pot fi întotdeauna explorate de bisturiu, dar sufletul nu. El este singurul care nu poate fi schimbat, e unic și ne definește pe noi ca oameni. Noi suntem artiștii, iar el este propria noastră creație.

„…am învăţat că inteligenţa singură nu face nici două parale. Aici, în universitatea voastră, inteligenţa, educaţia, cunoaşterea au devenit idolii importanţi. Dar ştiu bine că toţi aţi pierdut din vedere un lucru: inteligenţa şi educaţia care n-au fost temperate de afecţiunea umană nu fac nici cât o ceapă degerată. Nu mă înţelegeţi greşit. Inteligenţa este unul dintre cele mai mari daruri ale omului. Dar de prea multe ori căutarea cunoaşterii alungă căutarea dragostei.”

Ambiție, responsabilitate și devotament sunt cuvintele care mă caracterizează cel mai bine. Am 20 de ani, sunt studentă la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București și fac ceea ce îmi place cel mai mult, scriu. O persoană curioasă, libertină și cu o minte ageră, așa mă pot descrie. Sunt un om care nu se mulțumește cu puțin și pune suflet în tot ceea ce face.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi