Bunica mi-a spus să-ți zic că-i pare rău

Recenzie – „Bunica mi-a spus să-ți zic că-i pare rău”

"în Cărți & Filme/Recenzii" by

„Bunica mi-a spus să-ți zic că-i pare rău” este o carte străină contemporană, de la Editura Art. Face parte din categoria Musai, iar genul literar căruia îi aparține este beletristica. Autorul, Fredrik Backman, este editorialist, blogger și unul dintre cei mai populari scriitori suedezi contemporani. Romanul său de debut „Un bărbat pe nume Ove” a cunoscut un succes mondial, fiind una dintre cele mai vândute cărți ale vremurilor noastre. Cărțile sale au fost traduse în peste treizeci și cinci de limbi. Genurile pe care le abordează sunt ficțiunea, satira și umorul. Opera a fost lansată în august 2013 și însumează 496 de pagini. Modul în care este redactată face cititorul să fie antrenat în acțiune, să-și dorească continuarea lecturii, în ciuda volumului mare de conținut.

Acțiunea se petrece în jurul ideilor de diversitate a personalităților și temperamentelor, dar și a acceptării și a toleranței oamenilor, învățate încă din copilărie.

Din prefața cărții aflăm că acest roman, care demolează clișeele privind normalitatea, îi va inspira negreșit pe bunici în relația cu nepoții lor și va încânta cititorii de toate vârstele.

Elsa are șapte ani și o inteligență tăioasă și necruțătoare, care o face să fie diferită, dar și marginalizată. Singura care o înțelege și care-i cultivă aplombul este bunica. Fost medic în zone de calamitate, privită la rândul ei de ceilalți drept o nebună excentrică. Pentru că «toți copiii au nevoie de supereroi», bunica inventează pentru Elsa povești unde toată lumea este diferită și nimeni nu trebuie să fie normal. Scopul este să o pregătească pentru ceea ce urmează să afle și să i se întâmple în viață. Personajele din poveștile bunicii – care se dovedesc a fi nimeni alții decât vecinii ei de bloc – îi vor fi alături în evenimentele care o vor lua cu asalt.

Ficțiunea din spatele acestei cărți stimulează chiar și imaginația celui invitat să o parcurgă. Poveștile pe care bunica le inventează sunt adevărate lecții de viață pentru cei care urmează să intre în lumea haotică a adulților.

„Trebuie să crezi. Așa zicea bunica mereu. Trebuie să crezi în ceva ca să poți înțelege poveștile. Nu să crezi în ceva bătut în cuie, dar să crezi în ceva, altfel n-ai decât s-o dai dracului de treabă.”

Mai mult decât atât, sunt ilustrate marile probleme pe care un copil le poate observa de-a lungul vieții și pe care le poate resimți drept eșecuri personale sau frici ce mai târziu duc la o formă severă de anxietate și izolare: divorțul părinților, lipsa atenției din partea mamei, bullying-ul din școală și răutatea prietenilor de aceeași vârstă, alcoolismul din familie, tulburările obsesiv-compulsive, sentimentele de inferioritate în preajma fratelui mai mic vitreg, etichetele pe care oamenii le aplică fără a-i cunoaște pe ceilalți, individualismul și aroganța vecinilor, dar și lipsa unui cămin călduros.

În fața acestor piedici, bunica Elsei este singura care reușește să îi inspire o doză de optimism, tratând cu umor toate dezamăgirile pe care cea mică le trăiește. Emoționant este faptul că fetița începe să dezvolte o gândire atât de matură și de înțeleaptă pentru vârsta ei în urma interacțiunii cu bunica sa, care încearcă să o distragă de la toate întâmplările negative, încât întrece atitudinile și mentalitățile adulților din preajma ei. Elsa învață că e în regulă să simți lucruri, să plângi, să suferi și să îți dorești dragoste și înțelegere. Inteligența sa emoțională uimește și atinge cititorul cu atâta ușurință…

,,Nu, nu toți monștrii arată ca niște monștrii. Căci unii poartă măști înăuntrul lor. ”

Vezi prețul la Emag!
Vezi prețul la Libris!

Personal, cartea „Bunica mi-a spus să-ți zic că-i pare rău” mi-a plăcut extrem de mult. M-a învățat să fiu mai atentă la nevoile oamenilor. Să am răbdarea de-ai asculta, de a-i îmbrățișa cu bune și rele. Am înțeles că în fiecare om există un copil, ca Elsa, care duce în spatele său experiențe dureroase și care are dreptul de a lăsa vulnerabilitatea și inocența să iasă la iveală. Finalul a fost cel care a transmis cel mai bine mesajul întregii întâmplări. M-a făcut să închid cartea cu lacrimi în ochi și să-mi promit că voi avea grijă de fiecare Elsa pe care o voi întâlni.

„Căci viața e complicată și în același timp, foarte simplă.”

Andreea este studentă în primul an la Publicitate, este pasionată de industria culturală și creativă, jurnalism și sociologie. Îi plac poveștile de viață, filmele biografice și cărțile vechi. Dorește să se autodepășească, susține exprimarea liberă a opiniei și dorința de schimbare.

1 Comment

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi