Cercetat de Univers,
Judecat de Cthulu, până la ultimul vers,
Mă legăn într-un dans pervers
Cu recursivitate iminentă
Raportată la mintea-mi latentă.
M-aș legăna secole de-a rândul,
Tot același om aș fi –
Același spirit, tot eu, cu gândul,
Deși trupul mi-ar putrezi.
Priviri intense aruncate spre Lună –
N-are nimic ce să-mi spună.
Pieziș mă uit la ea, așteptând un semn,
Uitând că nu-s în epoca romantică, ci în post-modern.
Totu-i etern și primitiv aici, totul stă pe loc
Când te gândești la cele fără sens,
La cele ce n-au loc
În Univers.
Autor: Adela Ioana Brăslaşu
