Toleranță. Iubire. Empatie! Asta-ți trebuie ție, dragă Românie!

Toleranță. Iubire. Empatie! De-a lungul timpului și mai ales în ultimii 30 de ani, România s-a schimbat, a evoluat pe unele căi, a involuat pe altele, însă, din păcate, nu s-a modificat nimic pe plan social, pe latura spirituală.

Observ, pe zi ce trece, cum oamenii consideră că este mai de preț să ai valoare materială, sentimentele fiind foarte ușor de cumpărat, de la niște negustori nevinovați care realizează prea târziu că au fost trași pe sfoară.

Toleranța în România este la un nivel scăzut, aproape inexistent, firul de praf din ochiul aproapelui fiind mult mai important decât piatra din ochiul celui care judecă. Astfel, apar tipologii precum „grăsuța”, „grăsuțul”, „fătălăul”, „urâtul”, „urâta”, „schiloada” și lista se poate lungi de aici până pe Pluto și înapoi. Pentru a combate intoleranța și a promova valori precum pacea, iubirea față de semeni, aprecierea, nu este deloc greu. Schimbarea pleacă de la noi și se va exercita asupra noastră la un moment dat. Așa funcționează karma.

Iubirea este judecată aici și nu mă refer la minoritățile cu altă orientare, deși suferă cel mai mult la capitolul acesta, ci la cuplurile care nu se încadrează în tiparele comuniste „grăsuți amândoi”, „înalți amândoi”, „școliți amândoi”.

De ce se mai ține cont de tipare? Ei bine, problema stă în frica de a te deschide la a cunoaște lucruri noi, persoane care nu fac ceea ce îți place și ție, de frica de a nu fi compatibili.

Să luăm un exemplu. Două persoane la fel, din punct de vedere fizic sau moral, se pot iubi la fel de bine cum se pot iubi și două persoane opuse. Totul ține de chimie, nu de tipare. Pentru a iubi trebuie să acceptăm și să înțelegem, iar pentru acestea, este neapărat nevoie de toleranță.

Empatia presupune înțelegerea aproapelui, iar apoi, punerea în locul acestuia. Are România așa ceva? Categoric, dar, din nefericire, în doze foarte mici.

Într-o țară în care intoleranța şi încăpățânarea de a nu fi îngăduitor și deschis la noutate sunt uzate în exces, toate aceste valori pozitive sunt anulate.

Chiar este așa de greu să acceptăm ce e nou? Să fie atât de complicat să ne vedem de pătrățica noastră? E, oare, toleranța o știință ce trebuie studiată, căci, dacă așa este văzută, atunci sunt aici să te contrazic.

Am argumentele chiar aici:
– nimănui nu ar trebui să îi pese de ceea ce face un om atât timp cât este făcut în privat (exemplu: săruturile alea pe bănicile din parc, cu atingeri total inacceptabile, trebuie făcute acasă);
– nimănui nu ar trebui să îi pese dacă tipul sau tipa are bani sau e sărac/ă (acești oameni au aceleași 24 de ore într-o zi, iar roata se poate întoarce oricând);
– nu ar trebui să te lași înjosit pentru o trăsătură cu care te-ai născut (urechi mari, nas mare, faptul că ești scund/ă), pentru că fiecare are ceva cu care nu se mândrește. De exemplu, eu am coșuri pe față, dar nu mă mai deranjează. Cine mă apreciază, mă poate aprecia și cu acnee.

Așadar, Românie, inspiră – tolerează, iubește, acceptă –, expiră – deschidere, acceptare, bunătate -!

 

Foto: Andrei-Bogdan Capătă

Andrei Mariș
Andrei Marișhttps://andrewmaris.wordpress.com/
Just an oversized soul in a tight body

Similar Articles

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Cele mai populare