parfum

Călătorind într-un trecut stropit cu parfum

"în De simțit/Poezie și literatură" by

Îmi leg involuntar de anumite parfumuri cele mai frumoase amintiri. O întâlnire, o plimbare sub tei, o experiență de neuitat, un profesor care mi-a schimbat viața, toate aceste amintiri sunt scoase cu voluptate la suprafață din oceanul ființei mele atunci când simt un miros de parfum.

Îmi amintesc bunăoară de ființa ta prin parfumul pe care-l purtai în acea zi de vară. Aproape că ți-am uitat și chipul, însă mirosul încă îl am adânc scris în sinapsele din creier.

Mi se întâmplă uneori ca anumite amintiri ale unor momente sau persoane concrete să fie șterse și înlocuite cu un miros de parfum. Nu mai țin minte nimic legat de acea persoană sau întâmplare. Nici față, nici haine, nici vorbe, nici gesturi. Nu știu nici dacă era vară sau iarnă. Dar știu cu siguranță parfumul.

Parfumul, miros care-ți inundă întreaga ființă prin mijlocirea nărilor.

Îmbrăcăminte invizibilă, pur senzorială, exprimând o gamă atât de intensă și de variată de idei, sentimente, atracții sau respingeri, senzații, extaz sau agonie, impulsivitate sau indiferență… Iată cum o simplă senzație olfactivă, un simplu organ de simț se poate transforma în artă.

E destul de uimitor cum poate un miros să-mi schimbe întreaga stare de spirit. Mă simt transportat în rai atunci când intru într-o cameră îmbibată cu miros de crini, de pildă. Sau într-o grădină plină cu flori frumos și puternic mirositoare.

Îmi plac mai ales parfumurile puternice, care acaparează totul, nepermițându-ți nicio urmă de răgaz pentru a observa și alte detalii. Ele sunt egoiste, îți fură toată atenția, te îneacă în senzație, în olfactiv, în uitare de sine, de trecut, de viitor și de prezent.

Un fel de portal magic spre alte lumi și alte culmi, asta e parfumul.

Tămâia te urcă în înălțimile cerului, crinul sau teiul te ascunde în mijlocul unei naturi organice, de neratat, învăluindu-te complet în miros de frunze, de pur, de creație nealterată de mână omenească.

Știai că s-a lansat un parfum cu miros de… spațiu cosmic? Citește mai multe chiar aici!

Ceea ce pentru unii e prilej de încântare și extaz, pentru alții poate fi prilej de cumplită tristețe, de cădere chiar. Ambivalent, la fel ca orice instrument puternic, parfumul îți poate fi prilej de bucurie sau unealtă folositoare în economia vieții, cât și prilej de tristețe sau unealtă mizerabilă.

Același parfum poate transporta un om în culmea bucuriei, pe altul în culmea sfințeniei, iar pe altul în culmea deznădejdii, a disperării.

Dar pentru mine un parfum nu este real decât în măsura în care mă face să retrăiesc momente din trecut.

Funcția esențială a parfumului este, pentru mine, retrăirea, reactualizarea amintirilor. Simt că mă teleportez levitând în camera în care am stat de vorbă atât de mult în acea zi în momentul în care intru în sfera parfumului pe care-l purtai atunci.

Uneori, tot ce vreau e să închid ochii și să simt fiecare miros din jur. Renunț de bună voie la toate celelalte organe de simț, păstrându-mi în funcțiune numai nările. Ele singure îmi sunt de ajuns, pentru câteva minute, să cunosc senzorial tot ceea ce mă înconjoară.

Deschide acum acea sticlă cu amintiri gata de reactualizat, stinge lumina, aprinde stelele din noapte și rămâi învăluit în parfum ca într-o baie caldă. Oprește-ți gândurile în loc și smulge-te din timpul capricios, retrăind trecutul cu amintiri parfumate și Proust care-și caută timpul pierdut…

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Oamenii oglindă

Oamenii oglindă

„Căci ce se întâmplă când se-ntâlnesc doi oameni oglindă făcuți din același
Derulează înapoi