Un alt fel de bac

Un alt fel de bac

"în Păreri și opinii" by

Nu ştiu cum a fost pentru alţii, dar pentru mine bacul a fost o aventură ce m-a maturizat. A fost un alt fel de bac. Odată cu aflarea rezultatelor, am încheiat un proces ce a durat 16 ani de zile.

Totul a început pe 13 iulie, când am ajuns la familia adoptivă, la care sunt şi astăzi.

Fiind copil de la ţară, evident că tot satul ştia situaţia mea. Încă de la grădiniţă aveam eticheta de „copil de la stat”. Tot de la grădiniţă, am cunoscut fenomenul de „bullying” ce avea mai târziu să mă afecteze într-un mod dureros. De la grădiniţă până la finalul clasei a VIII-a am fost bătută şi umilită ca şi cum aş fi fost un gunoi, nu că nu mi s-a spus că sunt un gunoi.

Pot să zic cuvânt cu cuvânt cum mi se spunea de faţă cu toţi profesorii, unde profesorii se făceau că brusc au surditate mixtă. De asemenea, corpul meu a primit o mulţime de pumni, cât şi palme, dar şi tratat ca un mop de şters podelele. Partea cea mai marcantă, a fost când eu la 10 ani mă plimbam prin închisoare ca să îmi văd tatăl biologic, iar colegii de la şcoală au aflat.

Evident, au apărut întrebările:

„De ce tatăl tău este la închisoare?”

„Vei ajunge şi tu la închisoare?”

Am închis gurile tuturor cu luarea evaluării naţionale. Toata vara am visat la perioada liceului, unde credeam că va fi cea mai faină, dar a rămas un vis.

La liceul ales de mine, au intrat şi două colege. Culmea, au căzut în aceeaşi clasă cu mine. Au împrăştiat zvonuri despre mine şi tot liceul a aflat de mine. Când mergeam la un laborator, mergeam cu ochii în pământ dorindu-mi să nu fi existat. Directoarea a aflat despre acest bullying, dar a închis ochii.

Desigur că a apărut depresia.

Depresia ce mă mistuia şi îmi rupea toate oasele. Am început să mă urăsc, să îmi mutilez corpul şi să îmi doresc să mor. Cum am trecut peste? Un înger m-a făcut să mă ridic.

În prima zi a acestui an, am ştiut că va fi un an de succes şi cu multe schimbări. Am realizat că o mare parte din vină a fost a mea. În fiecare zi mă duceam cu frică la şcoală ca să nu fiu iar o victimă a bullying-ului, iar automat atrăgeam toate aceste lucruri, întrucât „eşti ceea ce gândeşti”.

Am trăit cu frică mulţi ani. Ce s-a schimbat?

Am început să iubesc viaţa şi să îmi pese prea puţin de ce cred ceilalţi despre mine. Mi-am schimbat modul de gândire, într-unul pozitiv. Astăzi sunt o fată ce iubeşte fotografia, să citească şi să scrie.

Dacă e vorba de distracţie, sunt deja în picioare pentru dans sau muzică. De asemenea, pasiunea mea de suflet e voluntariatul. Fără voluntariat, nu pot respira. Am acceptat trecutul şi am ales să trăiesc în prezent, dorindu-mi să evoluez.

Referitor la materia pentru bacalaureat, nu îmi dădeam nicio speranţă că voi reuşi, în special la matematică.

Dar mi-a fost trimis un om, cu motivul de a mă învăţa matematică, dar scopul adevărat era să îmi fie un prieten ce să mă facă să înţeleg multe prin prietenia lui.

Pentru mine el este cel mai bun om pe care l-am avut în viaţa mea deoarece, el mă înţelege cum nimeni nu o face. Este îngerul meu, iar pentru tot ce a făcut şi continuă să facă, îi voi fi veşnic recunoscătoare şi îi mulţumesc din tot sufletul.
Ziua finală în care am reuşit să demonstrez că nu sunt ce credea toată lumea despre mine, a fost ziua aflării rezultatelor.

Când am văzut media 8,48 la bacalaureat, dar mai ales nota 8,45 la matematică, în condiţiile în care 3 ani am fost corigentă, plus de nota 3, am ţipat de fericire şi am plâns aproape toată ziua.

Am simţit eliberare şi am fost mândră că am ajuns în acest punct.

Acum ştiu că s-a meritat totul şi că sunt capabilă de mult mai multe lucruri. În viaţă nu poţi schimba moartea, dar orice este posibil, chiar dacă e vorba să înţelegi cum funcţionează matematica în 3 luni.
După tot acest proces, trăiesc fiecare zi ca şi cum ar fi ultima. Mă uit la soare şi zâmbesc vieţii, mulţumind pentru tot ce am primit şi pentru ce mi-a mai rămas.

Le mulţumesc tuturor profesorilor, prietenilor, inclusiv colegilor pentru tot ce mi-au oferit întrucât datorită lor astăzi simt că sunt vie. I-am iertat de mult, pentru că sunt conştientă că în fiecare există iubire. Viaţa e scurtă şi voi face tot posibilul să o trăiesc după propriile mele principii, idei şi valori, încercând să colorez viaţa altora, aşa cum anul acesta grupul de la cursurile de matematică, mi-au colorat mie cele 3 luni.

Dragi cititori, cine vă spune că nu puteţi face minuni în 3 luni, nu îi ascultaţi.

Dacă dorinţa e arzătoare, iar voinţa şi munca există, atunci puteţi face orice. Ieşiţi afară, bucuraţi-vă după bunul vostru plac fără să fiţi ca restul turmei de oi şi iubiţi-vă viaţa. Daţi valoare sentimentelor pozitive şi de omenie deoarece, societatea încă are nevoie de oameni empatici şi omenoşi.

Autor: Georgiana Hurmuzache

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi