#smileoutofthecloset

#smileoutofthecloset – „Acei ochi căprui care mă priveau”

"în Psihologie & Relații/De simțit" by

Disclaimer: articolul acesta face parte din proiectul Smile out inițiat de POV21, Accept, Consiliul Național al Elevilor și Festivalul Super. #smileoutofthecloset

Cu toții am iubit, iubim sau vom iubi cândva. Dar cum uiți acea iubire toxică, știind că în jur sunt doar ochii căprui care te-au rănit?
O vei uita? Vei privi din nou în urmă? Vei aștepta să vezi dacă mai există o șansă?
Povestea mea începe de mic, problemele sentimentale fiind probabil mai accentuate, crescând într-o casă plină de femei. M-au învățat cum să nu rănești un om și cum „ochii mereu sunt oglinda sufletului”.

M-au ferit mereu de probleme, dar nu aveau să știe că trebuia să fiu avertizat și despre privirea plăpândă a celui ce avea să mă rănească.

Încă de la grădiniță am conștientizat că e ceva diferit când vine vorba de iubirea și sexualitatea mea. Mă uitam după ambele sexe și simțeam o simpatie pentru două genuri complet diferite. Inițial m-am speriat, am ţinut-o secret și am ascuns acest secret mai bine de un deceniu. Mi-am impus ideea că iubirea nu există, până te-am văzut pe tine. Nici măcar nu te știam face to face, te văzusem online într-o poză. Nu știam exact la ce mă uit, la ochi sau poate la un posibil viitor? În acel moment secretul fusese dezvăluit în interiorul meu. Am realizat că simt ceva pentru tine, pentru aerul artistic, pentru sufletul de copil, pentru acea privire ce a furat o inimă, pe a mea!

Fără voia mea, ne-am văzut întâmplător pe stradă după ce aflasem că tipul de care sunt „îndrăgostit” (un cuvânt greu pentru mine, fiind mereu cel ce a încercat să nu aiba tangențe cu acest termen), stă la câteva străzi de mine. Am simțit că te-am găsit. Ai fost acolo, lângă mine pentru câțiva ani.

Am fost și eu la rândul meu, pentru tine, dar pentru mulți ani. Poate mai multi ani decât ar fi trebuit! Poate încă mai sunt și nu am reușit să mă uit în altă direcție, spre deosebire de tine. Ai fost cel ce m-a privit în ochi și mi-a explicat ce înseamnă să trăiești acest sentiment. Ochii tăi căprui erau cei ce mă linișteau, dar și cei ce mă perturbau mereu. Am privit amândoi cum am crescut, doar că fiecare vedea această relație diferit.

La un moment dat nu ne mai ziceam nimic important, vorbeam mai mult din priviri. Ochii noștri aruncau cu săgeți, iar când relația mergea mai ok, știam privirea care avea să îmi mai fure încă o dată inima. Au trecut mulți ani și am văzut că tot farmecul ascundea o persoană care nu vedea ce are alături. Nu mă vedea doar pe mine. Eu în schimb, îl vedeam doar pe el. Cu greu și după multe plânsete, am realizat cine ești.

După seri de lacrimi, ochii pașnici și căprui, plini de dorința de a iubi… Deveniseră roșii.

Cei din jur văzuseră de mult și m-au avertizat, dar eu am ales să te văd altfel. Am continuat să sper că te vei schimba și că acei ochi mă vor privi în fiecare dimineață, când mă voi trezi. Nu s-a întamplat ceea ce visam eu cu „ochii deschiși”. Am ales să dispar din nou de lângă acest sentiment ce devenise străin. E adevărat, „Ochii care nu se văd se uită!”. După o perioada lungă, încă am așteptat să revăd acei ochi căprui. S-a întâmplat să ne mai întâlnim, dar te vedeam altfel. Te-am uitat și totuși nu… Încă te mai văd din când în când, în vreo poză de pe internet. Probabil și tu o faci, doar că nu știm la ce ne uităm… La trecut, la amintiri, la ochii care au furat o inimă cândva… Sau la un posibil viitor?

Citește chiar aici o altă confesiune a unui membru LGBRQ+!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi