#smileoutofthecloset

#smileoutofthecloset – „Contează să iubesc o persoană care să mă iubească înapoi”

"în Texte" by

Disclaimer: articolul acesta face parte din proiectul Smile out inițiat de POV21, Accept, Consiliul Național al Elevilor și Festivalul Super. #smileoutofthecloset

Cine ești, cum te-ai descrie ca persoană și cum te identifici ca persoană LGBTQ+?

Numele meu e Andreea Bogdan și am 17 ani. Îmi place să le spun oamenilor că sunt perseverentă, ambițioasă, dar mai ales deschisă oricărei provocări. Nu cred în coincidențe, nu am făcut-o niciodată. Mereu am simțit că un lucru este sortit să se întample, mai devreme sau mai târziu.

Cât despre eticheta mea… Ei bine, nu cred în așa ceva. Nici nu îmi place să folosesc acest termen. Asta probabil și pentru că sunt la o vârstă la care încă mă descopăr, încă învăț să fac primii pași într-o lume plină de necunoscut.
Știu doar că nu sunt straight.

Consideri că școala ta este un mediu prietenos pentru cei care fac parte din comunitatea LGBTQ+? Ai fost victima unei situații de bullying la liceu? Dacă da, povestește-ne despre un incident.

Din fericire, nu fac parte din categoria victimelor. Am fost, însă, martoră la discuții de genul „Cum adică să fii gay? Dar nu e normal așa ceva”. Recunosc, m-am simțit ofensată când am auzit toate lucrurile astea, dar am ales să tac, în loc să reacționez. Mi-a fost frică să nu fiu judecată mai târziu. Și uneori stau și mă gândesc, și îmi dau seama că am făcut alegerea corectă, având în vedere faptul că generația de azi folosește cuvântul „gay” ca pe o insultă. Glumă, neglumă, există persoane care chiar se simt rănite de „glumițele” astea nevinovate.

Despre școală pot spune că este un loc neutru. Nu se discută chestii de genul (cu mici excepții), rămânând a fi, încă, un subiect tabu. Totuși, fie o situație în care un elev să își facă coming out-ul în liceul meu, ar primi câteva critici de la profesorii mai în varstă, dar în același timp, ar fi apreciat pentru curaj și inițiativă de profesori deschiși la minte.

Povestește-ne despre coming out-ul tău. Cum au reacționat familia/profesorii/colegii tăi?

Totul a început acum vreo 3 ani când am început să mă uit la seriale. De fiecare dată când vedeam o actriță frumoasă și talentată, îmi sărea inima din loc. Stăteam și mă întrebam “vreau să fiu ca ea sau vreau să fiu cu ea?”. Răspunsul era mai mereu a doua variantă. Cam așa mi-am dat eu seama că e ceva ciudat la mine. Numai peste vreo 2 ani, am ajuns să experimentez pe pielea mea și să îmi dau seama cât de frumos e să îți placă fetele.

În acest moment, nu mai sunt la fel de sigură; adică nu sunt sigură dacă îmi mai plac băieții. Sunt confuză, dar e în regulă. Pentru mine nu contează dacă sunt straight, les sau bi. Contează să iubesc o persoană care, la rândul ei, să mă iubească înapoi.

Cât depre coming out… Prietenii mei apropiați știu, și nu e un lucru care ne definește prietenia. Până la urmă, cei care m-au susținut au rămas lângă mine, cei care nu, s-au sustras încetul cu încetul.

Părinții mei nu știu și nu plănuiesc să le spun prea curând. Am avut discuții pe tema asta cu mama mea, dar de obicei, în final, totul se rezuma la „nu e de viitor…”, treaba asta cu homosexualitatea. Și cred că sunt de acord. Mai ales în această țară, în care, în 2020, încă ne luptăm pentru drepturile noastre. Trăim într-o democrație, dar se pare că libertatea noastră de exprimare e opresată. Preferăm să ascundem subiectul sub covor, decât să îi facem și pe restul să înțeleagă importanța lui. Promovăm analfabetismul și prostia, iar problemele importante, cum ar fi educația sexuală sau identitatea personală, le aruncăm într-un colț uitat de lume.

Nu e normal ce se întâmplă, și uneori mă întreb dacă se va schimba ceva vreodată; dacă în 10-15 ani, când generația noastră va decide să întemeieze o familie, va avea dreptul la adopție, la căsătorie, la libera exprimare.

Dacă nu o să le mai fie rușine să iasă pe stradă fără să fie arătați cu degetul.

Îmi pare rău că trăiesc într-o țară în care trebuie să mă gândesc de două ori dacă să postez pe social media ceva legat de LGBTQIA+: un proiect, o petiție, un gând sau chiar un meme, fără să îmi fie frică de faptul că o să afle toată lumea și o să se ia de mine.

Frica trebuie să se oprească într-o zi. Poate nu există un moment potrivit, dar e important să avem încredere în noi și să ne dăm seama că nu avem de pierdut.

Eu aleg acest moment. Cred că tocmai mi-am făcut coming out-ul.

Și un sfat prietenesc: să nu vă intereseze de ce zic ceilalți. Contează ca voi să vă simțiți bine în pielea voastră, alături de persoanele potrivite. Și dacă părinții voștri nu sunt de acord cu sexualitatea voastră, asta e. Se vor obișnui.

Autor: Andreea Bogdan

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi