Somn ușor

Somn ușor

"în Poezie și literatură" by

Dormeam cu capul pe piciorul tău. Te-ai aplecat copilărește, pe sub gene, somnoros și m-ai pupat pe obraz. O oboseală a unei nopți nedormite mi s-a așternut pe față, sub ochiul verde. Am zâmbit. Știam. Știam că luna răsare seara târziu, fără consimțământul soarelui, știam că negrul de sub unghii și inimi obosite se transformă în pată dacă e neglijat, știam că verdele ierbii din renașterea lui martie este cea mai pură formă a iubirii, știam toate acestea la fel de bine cum știam că mă iubești. Și totuși, opusele se atrag. Cald – rece. Alb – negru. Iubire – ură. Am dansat în tandem spre demență și țipete la colț de stradă. Ce frumos! Iubesc valsul.

Autor: Nora Postolache


Acest text a fost premiat în cadrul concursului de poezie și proză, ediția I, organizat de revista POV21 în mai și iunie 2020.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Anomalia peisajului

Anomalia peisajului

Trezește-mă din existența putredă și înfrumusețează-mă cu a ta orbire a cristalului atrăgător....
Freamăt boreal

Freamăt boreal

„Îmi erai ritmul infinitului Și rima somnului veșniciei”
Derulează înapoi