generația Z

Noi suntem Generația „Z”! De ce vrem să schimbăm lumea?

"în Păreri și opinii" by

Povești cu și despre tineri: Cum este gândită și analizată generația „Z” prin ochii unui adolescent însuși grăitor și reprezentant?

Ca reprezentant al generației „Z”, pot spune că generația asta va ajunge departe doar dacă va simți că este susținută.

Eu mă percep una din sutele de piese de puzzle ale aceste generații, dar una care a avut șansa să se exprime liber prin intermediul tehnologiei, cea despre care ni se reproșează mai mereu faptul că a devenit prea semnificativă în viața noastră.

Partea faină în povestirea mea este că vă voi spune despre „viața și sentimentele unei puștoaice blocate într-o generație prea puțin înțeleasă”. Partea cea mai picantă, cred eu, va fi cea în care voi vorbi despre sentimente, deoarece cred cu tărie că voi reuși măcar puțin să vă fac să înțelegeți că și noi știm ce înseamnă fericirea și tristețea, greul și ușorul. Și noi plângem. Și noua ne e milă. Și nouă ne este greu, nu cum le-a fost bunicilor noștri acum 50-60-70 de ani, însă ne este. E greu să trăiești într-o generație în care bătrânii noștri cred că visele noastre sunt iluzii, este dificil să observi că majoritatea discuțiilor duc la „învață ca să ai banul tău” și prea puține la „fii bun ca să fi fericit”.

Aud mereu în jurul meu oameni care judecă aspru generația mea, oameni care ne judecă zâmbetul…

Dacă râzi prea mult, sigur ai consumat droguri. Dacă ești trist, ești încuiat și depresiv”. Suntem judecați pentru faptul că stăm până târziu afară, iar dacă oamenii ne aud râzând zgomotos, imediat auzi vorba aia că „nu știm ce e acela «respect»”. Tind să vă anunț că majoritatea copiilor din generația asta știu e ce acela „respect”, știu ce e rușinea și cât de important este să faci bine. Știm toate astea și le arătăm cui merită. Că dacă stai în casă șapte zile din șapte și ieși o dată pe lună, nu înseamnă că ești un copil respectuos și cumsecade.

Generația „Z” este una liberă fizic, însă psihic este ținută pe loc, deoarece este descurajată mai mereu și etichetată după îmbrăcăminte, tatuaje, vicii… 

După cum spuneam în început, și noi simțim lucruri, și nouă ni se rupe inima atunci când vedem un copil cu mâna întinsă la colțul străzii, și noi simțim frigul în suflet… Însă suntem o generație de luptători care știu să privească partea plină a paharului, nu ne place să dramatizăm și să facem pe victimele. Suntem fericiți mai mult când suntem cu cei pe care îi iubim, nu când avem bani, poate pentru că încă suntem copii sau poate pentru că suntem o generație care are și calități, nu doar defecte..♥

Suntem capabili să ne dăm seama că nu e totul roz și că trebuie să fim înțelegători și uniți. Suntem sensibili, iubim viața, oamenii, iubim să ne distrăm, plângem, ne revenim, ne prefacem că suntem indiferenți, dar de fapt nu suntem… Însă, cu toate astea suntem generația „Z”, cea de luptători care va crește și îi va uimi pe cei care, cândva nu au crezut în ei…

Cât despre viața mea, viața unei puștoaice care începe să–și deschidă ochii și să-și dea seama încet-încet ce înseamnă viața și ce înseamnă să trăiești, pot spune că sunt mândră că m-am născut într-o generație liberă să facă ceea ce își dorește, chiar dacă va fi criticată aspru pe parcursul drumului ales.

Chiar dacă fac parte din comunitatea îndrăgostită de tehnologie, încă mă interesează țara în care trăiesc, chiar dacă mă dezamăgește uneori… Mă interesează să cunosc tradițiile și istoria mea. Și garantez că 90 % din coechipierii acestei generații gândesc la fel.
Da, poate că nu am cunoscut războaie,  cutremure sau alte evenimente nefavorabile, însă am cunoscut setea de iubire și înțelegere, de a vedea că trăim într-o națiune unită și la greu nu doar la bine. Aș putea să intru în detalii, dar nu vreau, nu mă simt în măsură.

Revenind la ale noastre, în calitate de reprezentant, mă simt onorată să am posibilitatea să vă povestesc vouă, celor care citesc asta, despre durerile mele provocate de răutatea care s-a prins de oamenii „ca râia de capre” în ultimii ani.
Cred că vorbesc în numele tuturor alor mei, când spun că încercăm din tot sufletul să nu vă dezamăgim. Dar avem nevoie să ne înțelegeți, să ne iertați și să ne dăruiți alinare și vorbe calde. Suntem niște copii buni, majoritatea.

Nu vom uita niciodată cine ne-a ajutat, cine ne-a înțeles, cine ne-a privit cu ochi reci și duri. Totul va rămâne în inima noastră, și e de datoria voastră, a criticilor ai acestei generații, să alegeți în dreptul cărei caracteristici veți rămâne veșnic în sufletul unor copii.

Vocile tinerilor se fac tot mai auzite. Citește aici gândurile altui reprezentant al generației.

Autor: Popescu Iuliana

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi