Discurs de înțeles artistul

Discurs de înțeles artistul

"în De simțit" by

Mereu m-am întrebat:

și ce-ar fi dacă…

Și ce-ar fi fost

Dacă-ai fi stat acasă?

Azi mi-ai spus să nu mai scriu. Și nu asta am făcut. Dar ca de fiecare dată, tu asta ai făcut: mi-ai spus că nu pot, că nu sunt bună, că nu sunt destul. Adică arta mea, care niciodată nu ți-a plăcut. Pentru tine contează doar banii ce pot aduce și lumea ce crede. Și uite-mă aici; nu-mi pasă. Mi-ai violat intimitatea în toate modurile posibile și, totuși, nu-mi pasă. Și poate totuși, nu-i chiar așa. Îmi pasă; pentru că mereu plâng. Și e din cauza ta.

Îmi pasă prea mult ceea ce crezi, ce spui, ce vezi în vine.

Și asta nu de mult, dar tu nu ai văzut de când. N-ai înțeles schimbarea. Ai făcut doar ce e mai rău. Și uite-mă aici și acum, făcând ceea ce-mi place. Pentru că de la tine am învățat să fiu mai bună, pentru că tu n-ai fost așa; te-ai văzut doar pe tine. Împărțim sânge, ești mama mea. Și totuși, tu m-ai distrus mai mult decât altcineva. Și totuși, sunt aici. Și-mi pasă.

Am vrut să-ți scriu așa ceva, pentru că m-am schimbat; și sunt mai bună. Tu n-ai putut vedea așa ceva. Dar sunt aici și nu vei înțelege niciodată comparația mea. Nu ți-am mai scris ceva de când m-ai întrebat ce vrea să zică, ce am încercat să spun, și m-am simțit rănită. Atunci m-am oprit din a mai scrie pentru tine. Dar vechiurile obiceiuri mor greu, și uite-mă acum, făcând-o iar. Este ceva ce am încercat să spun.

Îmi pasă, și ai fost muza mea, dar nu ai înțeles niciodată ce înseamnă să fii inspirația unui artist.

Nici tu, nici alte mame. ĂSTA ESTE UN APEL CĂTRE VOI TOATE! Lăsați-vă artiștii să stingă ploaia, să-și rupă carnea, să-și deseneze cerul. Ei sunt viitorul vostru și totul a început cu voi. Nu-i mai certați pentru ceea ce sunt. N-ați fost mereu în locul lor. Ei pot fi mai buni. Noi putem fi mai buni. EU. Eu pot fi mai bun. Doar lasă-mă sa fiu.

Dacă dorești să citești un articol despre viața mamei de artist, click aici.

Am încercat să-ți spun, dar contează. Vreau să-ți știi importanța.

Și totuși, aș vrea să nu îmi pese. Aș vrea să fiu eu, fără durere; dar nu aș fi ajuns aici. Și totuși, suntem familie, familiile nu se lasă în urmă. Și, poate, ăsta e singurul lucru pe care l-ai înțeles, dar nu l-ai cunoscut. Aș vrea să știi că-mi pasă. Și mereu am crezut.

Dar am ajuns aici, și nu pot spune că nu mi-a plăcut.

Au existat momente când un val de mare s-a izbit și a rămas doar spuma. Dar am ajuns aici. Suntem în larg și-i pace. E tot ce ți-ai dorit. Să cazi într-un câmp de lavandă, să te ridici în amiază, nimic nu-i potrivit.

Eu vreau să știi că-mi pasă; ești cuibul meu de griji. Eu m-am întors acasă.

Ce presupune viața de artist? Afli în articolul nostru precedent.

Tudose Maria Adela are 18 ani și a făcut balet de performanță timp de 12 ani. A început să scrie la vârsta de 7 ani, compunând poezii pentru aniversările mamei și bunicii ei. În timp, a renunțat la a mai scrie poezii și a început să scrie proza (în special descrieri de natură). A primit premii distincte pentru lucrările sale, câteva fiind publicate („Corpuri efemere” – editura MLR, „Fata din oglindă” – editura TracusArte). Totuși, poezia este locul în care se retrage pentru a-și mărturisi sentimentele, iar filosofia, pentru a evada din viața zilnică.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Oamenii oglindă

Oamenii oglindă

„Căci ce se întâmplă când se-ntâlnesc doi oameni oglindă făcuți din același
Derulează înapoi