Mă identific ca bărbat trans

#smileoutofthecloset – „Mă identific ca bărbat trans de ceva timp”

"în Texte" by
Disclaimer: articolul acesta face parte din proiectul Smile out inițiat de POV21, Accept, Consiliul Național al Elevilor și Festivalul Super. #smileoutofthecloset

1. Cine ești, cum te-ai descrie ca persoană și cum te identifici ca persoană LGBTQ+?

Eu sunt Nemo, un tânăr de 18 ani, care a știut dintotdeauna că este diferit. Mă identific ca bărbat trans de ceva timp și pot spune că cel mai eliberator sentiment a fost când am început să fiu eu însumi. Am trăit ani de zile jucând un rol într-o realitate falsă, mă simțeam prins într-o cușcă din care nu știam dacă voi mai avea scăpare vreodată în viața asta.

2. Consideri că școala ta este un mediu prietenos pentru cei care fac parte din comunitatea LGBTQ+?

Ai fost victima unei situații de bullying la liceu? Dacă da, povestește-ne despre un incident! Tot aici poti gasi si confesiunile altor persoane ce sunt membre acestei comunitati!

Nu consider că liceul meu este un mediu prietenos pentru persoanele care fac parte din comunitatea LGBTQ+, deoarece ca în majoritatea liceelor, dacă ești diferit, ești luat în râs de către colegi. Am fost victima bullyingului, dar ceea ce mă neliniștește este faptul că ani de zile nu am știut că am pățit-o chiar eu. Știi cum e aia: „Dacă nu știi, nu te afectează!“, …doar că pe mine mă afecta. Eu îmi imaginam că trebuie să ajung bătut în spital ca să pot spune că I was bullied. Trăiam pe ideea că așa e normal, că eh, copiii sunt răi și așa e peste tot…

Stăteam în căminul liceului pentru că provin din mediul rural . Erau cămine separate fete-băieți și, fiind trans, consider că e cea mai horror experiență să stai într-un astfel de mediu. Auzeam mereu cum se șoptește pe la spatele meu „Bă, e fată sau băiat?“ ba chiar căteodată mă întrebau ăștia mari „Uite, băiatu, ăsta te vrea!“, iar eu știu că le întorceam foaia imediat „Wow! Nu știam că ești gay! E bine că mă vrei, măcar arăt bine, nu?“. Cel mai crunt moment a fost când pedagoaga căminului își dorea atât de tare să „mă readucă pe drumul cel drept“, încât m-a făcut de râs în fața a 10 persoane. Doar pentru că existam și eram diferit. S-au spus cuvinte grele atunci. Am sunat-o pe maică-mea plângând și m-a calmat. Am stabilit ca anul ce vine să mă mut singur în chirie și cred că a fost cea mai buna decizie, fiindcă locul ajunsese să mă consume teribil.

3. Povestește-ne despre coming out-ul tău. Cum au reacționat familia/profesorii/colegii tăi?

I-am zis mamei în ziua Pride-ului, în 2016, cu 2 zile înainte de examenul din a 8-a. I-am zis și m-a bufnit plânsul , m-a luat în brațe și mi-a zis „Ești copilul meu și te accept așa cum ești.“ Când vorbim despre comunitate, mereu spune că părinții ar trebui să-și accepte copiii așa cum sunt pentru că nu e nimic greșit să fii LGBT.

 4. Ce e cel mai mișto lucru la a fi o persoană LGBTQ+ în România, dar cel mai nașpa?

Cred că faptul că m-am născut trans m-a dezvoltat din foarte multe puncte de vedere. Probabil dacă eram cisgender aș fi fost „la fel ca restul“ și mai am momente când mă gândesc „ce ar fi fost dacă“, și mă îngrozesc pentru că probabil aș fi fost toxic din foarte multe puncte de vedere. Cred că cel mai nașpa e atunci când te urăsc oamenii doar pentru că exiști.

5. Cum crezi că s-ar putea schimba comunitatea ca să evite stigmatul societății? Crezi că e nevoie de asta?

Eu cred că societatea ar trebui să se schimbe și să nu ne mai stigmatizeze doar pentru că existăm ca oameni și iubim!

Autor: Gabi Gherman

Lasă un răspuns

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi