Citind Lolita în Teheran

Literatura ca mod de viață – „Citind Lolita în Teheran”, de Azar Nafisi

"în Recenzii/Cărți & Filme" by

Un roman nu este o alegorie (…). Este o experiență senzorială a unei alte lumi. Dacă nu intri în acea lume, nu îți ții răsuflarea împreună cu personajele și nu te implici în destinul lor, nu vei putea fi capabil de empatie, iar empatia este miezul romanului. Așa îl citești: inhalând experiența. („Citind Lolita în Teheran”, de Azar Nafisi)

Această carte îți arată cum poate literatura deveni un colac de salvare care să te țină în viață în mijlocul unei societăți totalitare, represive și nedrepte. 

Lumea despre care vorbește Azar Nafisi este una în care femeile sunt arestate dacă îndrăznesc să-și arate o șuviță de păr în public, ieșită de sub voalul negru pe care sunt obligate să-l poarte. Războaiele între Iran și Irak sunt la ordinea zilei, bombele nu le permit oamenilor să doarmă de frică, iar profesorii trebuie să predea numai ceea ce este corect politic. Nu încape loc de vreo carte anti-islamică, occidentalizată, indiferent de valoarea ei estetică, literară sau artistică. 

Citind Lolita în Teheran
Sursă foto: Pixabay

Vezi prețul la eMag!
Vezi prețul la Libris!

În mijlocul acestui haos guvernat de fanatici religioși, Azar Nafisi descoperă literatura ca pe o metodă de evadare.

Astfel, lectura nu mai este o simplă modalitate de petrecere a timpului liber. Ea devine o experiență esențială de evaziune dintr-o realitate frustrantă. Asta îi învață și pe studenții ei, cât și pe cititori. 

Demisionând din postul ei de profesor universitar în Teheran din cauza presiunilor politice, are o idee sclipitoare. Decide să înființeze un fel de club de lectură ai cărei membri sunt cele mai bune studente ale ei. 

Spuneam că eram în acel loc pentru a ne proteja de realitatea înconjurătoare. Aceasta nu ne dădea pace (…).

Astfel, fetele se întâlnesc în fiecare joi dimineață pentru a discuta despre cărți. Spațiul reconfortant din casa lui Nafisi, locul de întâlnire, devine aproape un univers sacru. Fetele ajung parcă să trăiască doar pentru acele dimineți de joi dimineață și pentru cărți. Acolo discută literatură în timp ce beau ceai, în jurul lor țesându-se o atmosferă intimă, feerică. 

Ne-a creat și ne-a conturat o intimitate (…). Relațiile ne-au devenit extrem de personale, în multe direcții. Nu numai că activitățile cele mai banale căpătau pentru noi o luminozitate nouă, prin prisma secretului pe care-l împărtășeam, dar și viața de zi cu zi ni s-a impregnat cu ficțiune.

E posibil să nu simți că te regăsești în această lume. Trăim într-o țară democratică, iar de războaie nu am mai avut, din fericire, parte de multă vreme. Ideea este însă că Nafisi nu vorbește doar pentru prizonierii unei societăți totalitare. Am simțit că această carte se adresează oricui simte că realitatea este nedreaptă și insuportabilă. Și este oare cineva care nu simte asta uneori? 

Antidotul pe care ni-l livrează Nafisi este ficțiunea. Literatura ne dezvăluie noi dimensiuni și universuri. Reprezintă o cale de evadare din monotonia și răutatea zilei. 

Vezi prețul la eMag!
Vezi prețul la Cartepedia!

Așa cum au remarcat cei de la Publishers Weekly, cartea nu reprezintă un volum de memorii, de critică literară sau de istorie. Este toate acestea la un loc și ceva în plus. E, poate, documentarul unei vieți trăite în Iran și în (cu) literatură. E o carte care îți vorbește despre o groază de lucruri, în centrul cărora se află însă mereu literatura, componentă esențială a vieții autoarei și a studentelor ei. 

De aceea, romanul este structurat în patru capitole care poartă denumiri de cărți sau autori: „Lolita”, „Gatsby”, „James” și „Austen”. Fiecare capitol face paralelisme uimitoare între evenimentele livrești și cele reale, care se îmbină armonios până la confuzie. De pildă, „Lolita” a fost aleasă fiindcă, spune autoarea, situația ei se aseamănă cu a femeilor din Iran. Sufletul și trupul le sunt capturate de un bărbat diabolic, în primul caz, respectiv de o mulțime de persoane fanatice în al doilea caz. 

Incursiune într-o lume dominată de nedreptate întemeiată pe dogme religioase duse la extrem și integrate, pe nedrept, în politică, acest volum îți oferă o viziune din interior a lumii islamice. Oamenii nu au voie să privească filme, să râdă, să-și arate emoțiile în public… Femeile suferă de un regim foarte dur, fiind supravegheate în permanență de soții lor. 

Cu toate acestea, Nafisi și fetele ei răzbat. Sunt niște femei independente.

Nu sunt libere, în sensul că sunt închise într-o cușcă a totalitarismului. Însă dețin o libertate poate mai importantă – libertatea de gândire și de simțire. Au acces la lumi noi, care nu pot fi interzise de nimeni. 

Apropo despre drepturile femeii, citește chiar aici un interviu cu Medeea Iancu, autoare feministă!

Ce mi-a plăcut la această carte a fost stilul concis și totodată detaliat care te face să dai pagină după pagină, în ciuda faptului că este lipsită de suspans. Mai puțin interesante mi s-au părut anumite detalii care sincer m-au plictisit. Aspectul de jurnal și modul atractiv și autentic în care a fost povestită viața autoarei în timpul șederii ei în Iran au fost alte aspecte care m-au impresionat. 

Vezi prețul la Libris!
Vezi prețul la Cartepedia!

Însă ceea ce mi-a plăcut cel mai mult și care m-a obligat s-o termin de citit a fost autenticitatea limbajului și a povestirii, precum și caracterul confesiv. Am simțit pe tot parcursul romanului că citesc, de fapt, jurnalul autoarei. Sau, mai bine spus, că mă aflu la o cafenea din Iran cu Azar Nafisi, care-mi povestește lin despre ce a trăit în acea țară, dar și despre marea ei pasiune, cărțile. 

O pledoarie pentru literatură, libertate, emoție, ficțiune și empatie. Asta este „Citind Lolita în Teheran”. 


Toate citatele sunt luate din cartea „Citind Lolita în Teheran”, de Azar Nafisi, cu traducere din limba engleză și note de Silvia Osman, Iași, Polirom, 2018. 

Lasă un răspuns

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi