Dantelă

Cu degetele-i subțiri

Își potrivea gulerul elisabetan

Și dinții ca de marmură

Într-un surâs.

Vâsleam spre nu știu unde

(cât pe-aci să ne pierdem în atâtea linii),

Pe căi dictate de viață, inimă, destin.

Ce ne-am mai iubit…

… însă acum eram doar eu

Plângând în podul palmei

Pe Podul de Trandafiri

Și Copoul n-a fost niciodată

Mai frumos.

Dacă îți dorești să citești mai multe creații de la același autor, click aici.

Similar Articles

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Cele mai populare