Cu degetele-i subțiri
Își potrivea gulerul elisabetan
Și dinții ca de marmură
Într-un surâs.
Vâsleam spre nu știu unde
(cât pe-aci să ne pierdem în atâtea linii),
Pe căi dictate de viață, inimă, destin.
Ce ne-am mai iubit…
… însă acum eram doar eu
Plângând în podul palmei
Pe Podul de Trandafiri
Și Copoul n-a fost niciodată
Mai frumos.
Dacă îți dorești să citești mai multe creații de la același autor, click aici.