Noi o ardem pe la mall și actorii sunt live pe Facebook

"în Păreri și opinii" by

Aplaud cu mâinile legate nația asta care face gură pentru mici „drepturi”, dar pentru un eveniment cultural nu s-ar scula din canapea. Așa am reușit ca la mai bine de trei luni de la izbucnirea Coronavirusului în România, să deschidem mall-urile înaintea teatrelor.

Hai că punem economia pe picioare în momentul ăsta, pentru că Georgică și Ezmeralda cumpără haine din H&M cu 40% reducere, ca de Crăciun, dar acum e un fel de sărbătoare că ai scăpat de statul în casă. Cu siguranță cel care-și cumpără haine, pantofi, accesorii de damă și altele contribuie la clădirea și restructurarea din temelii a sistemului economic din România. Asta contează cel mai tare: Să-i dai românului loc în care să bea bere și să desfășoare activități capitaliste.

La artiști nu se gândește nici dracu. Stau și ei într-un colț, așteaptă vreun onorariu pe la vreo nuntă, stau cuminți în pătrățica lor și consumă oxigen.

Se uită-n stânga și în dreapta, observă că din meseria lui de bază, dau exemplu un cântăreț, a ajuns să trebuiască să aplice pentru angajarea la un post de îngrijitor de cabinet medical pentru familie sau cine știe ce alte soluții găsesc artiștii când pe toți îi doare-n cot când ei mor de foame și cer o coajă de pâine diferiților organizatori să le ofere o jumătate de oră de număr, doar să-și facă reclamă și să repornească motorașul în zona asta, în care activa și înainte.

Artistul n-are nevoie de bani! Trăiește câțiva ani buni doar cu apă, câteva coji de semințe deja scuipate și cu apa de la cișmeaua din parc. Nu se îmbracă, el are aura artistului care-i oferă acoperământul mult dorit care, pe deasupra, se mai și transformă în ce își dorește deținătorul.

Artistul n-are familie. Stă stingher toată viața și, pentru că este mai ciudățel de fel, nicio altă persoană de sex opus (sau același sex) nu se apropie de el, nu.

Artistul ține la distanță oamenii din jur, dar atunci când are pe cineva și mai pușcă și un plod, cu siguranță că se schimbă situația și întreținerea se face cu banii strânși pe Patreon sau Twitch. Nu-i trebuie artistului bani să-i dea juniorului de-o înghețată sau de-un suc cu gagica, îl trimite la cișmea să bage la stomăcel câțiva litri și să uite de sete, foame sau orice alte dorințe și neajunsuri.

Să fim serioși… Artiștilor le merge tare bine să difuzeze pe Facebook câte un live cu fiecare piesă jucată. Publicul este mult mai numeros din partea ecranelor, aprecierile țin loc de aplauze, iar dacă dai share este ca și cum ai rezerva loc pentru altcineva, prin invitație. Superb… Deja mi se face poftă de „O scrisoare pierdută” jucată fără spectatori, să observ cum, la orice trimitere fină și comică al lui I.L. Caragiale, sala nu stâlcește nici măcar o sonerie de telefon sau un copil care plânge.

Trist, domn’le, foarte trist. Păi cum să ai milă de artiștii ăștia care oricum au bani? Că toți sunt Michael Jackson și Elvis Presley! Au bani, beau, se droghează, umblă îmbrăcați ciudat… mai bine că-i vedem pe telefon.

Acum să trecem peste asta. Tu cum crezi, Mr., că trăiește un artist? Se hrănește din like-uri? Din inimioare și încurajări la telefon? Dacă s-a făcut un efort să se deschidă mall-ul, biserica și se dau examene naționale, de ce să nu deschidem teatrele? Așteptăm ceva special? Stăm până vine Ateneul Român să ne bată pe umăr că îi este dor de public?

Peterlin Cristian-Raul are 18 ani, studiază la Colegiul Național „Andrei Mureşanu” elev în clasa a XII-a, profil filologie. Este pasionat de teatru şi de misterele istoriei. Apreciază arta și filmele vechi.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi