#smileoutofthecloset

#smileoutofthecloset – „Sunt un elev la fel ca oricare altul”

"în Texte" by

Disclaimer: articolul acesta face parte din proiectul Smile out inițiat de POV21, Accept, Consiliul Național al Elevilor și Festivalul Super. #smileoutofthecloset

Smile out! Bună, nu știu dacă această poveste va fi publicată, însă vreau să vă împărtășesc puțin din povestea mea drept fost elev, actual student care face parte din comunitatea LGBT+.

Am nouăsprezece ani și sunt actual student la universitatea politehnică. Am crescut într-un sat foarte apropiat de oraș. Am făcut generala la sat, unde întotdeauna eram cel mai „retras” și mai „cuminte”, după spusele profesorilor.

Nu mi-a plăcut să ies cu băieții în pauze să joc fotbal, însă mergeam la concursurile de șah.

Întotdeauna am spus că sportul nu e de mine, îmi plăcea partea reală ce cuprinde materia școlară. Mi-a plăcut întotdeauna matematica pentru că auzisem că dacă ești bun la matematică „o să ajungi cineva”, plus că îmi era mult mai simplu să o înțeleg. De asemenea îmi plăcea fizica, chimia și biologia, pe parcursul anilor, unele dintre preferințe s-au schimbat. Am ajuns în clasa a 8-a, am spus că vreau la mate-info la unul dintre cele mai bune licee din oraș care îmi purta și numele, astfel părinții m-au sprijinit și cu multe ore de muncă am reușit să îmi îndeplinesc un vis, de a lua 10 la evaluarea națională la matematică, iar la romana 9.50 unde am fost surprins, foarte bucuros.

Am ajuns la liceu, lume nouă, încercam să mă integrez cât mai bine însă ceva mă oprea.

Înainte să scot orice cuvânt sau să fac orice mișcare mă gândeam în sinea mea să nu fie ciudată (și știu că multora li se întâmplă nu doar celor din comunitate, însă pentru mine asta a adăugat un gram în plus la timiditatea necontrolată). Așa că, chiar dacă eu acasă eram cel mai vorbăreț din familie, la școală îmi era frică să spun ceva să nu cumva să fiu privit altfel. La liceu am fost un elev mediocru, am luat toate notele de la 2 la 10, însă la matematică m-am menținut binișor chiar dacă la început eram foarte speriat, având colegi care erau foarte buni iar eu nu înțelegeam așa ușor.

Au trecut anii iar eu parcă eram neschimbat, în fiecare pauză în bancă singur sau cu colegul de bancă. Nu mă ridicam decât dacă era neapărat necesar, când ieșeam la tablă eram foarte încordat să nu par feminin sau chestii care îmi treceau atunci prin cap, mă simțeam foarte inconfortabil. Pe de altă parte din clasa a 10-a mă apucasem de sală, sala pot spune că m-a salvat, eram atât de bucuros că după școală pot să merg undeva să îmi consum toată energia și să pot interacționa câte puțin cu persoane noi, abia așteptam să o salut pe recepționistă și să dau mâna cu antrenorul.

Nu am fost niciodată bullied în liceu dar nu pot spune nici că am fost fericit deoarece pe tot parcursul acestuia purtasem o mască.

Am ajuns în clasa a 12-a și a venit emoția bacului și a admiterii, nopți nedormite, eseuri citite și recitite, subiecte peste subiecte :). Am trecut cu brio de toate și am ajuns unde mi-am propus. Acum sunt în sesiune și, ca orice student în sesiune, sper să nu am restanțe :).

Prin acestă poveste am vrut să vă transmit un mesaj, acela că sunt exact ca voi. Sunt unele lucruri care îmi plac iar altele care nu. Am trecut și trec prin fiecare emoție prin care trece un elev, însă se prea întâmplă să am o orientare sexuală diferită de a ta. Da, m-am pus în pat seara și mă rugam să mă schimb, să nu fiu judecat dacă vreodată voi vrea să spun ceea ce simt.

Da, am plâns nopți încercând să găsesc o cale de schimbare, ca părinții, prietenii, rudele să nu își schimbe părea față de mine.

Însă cu cât încercam să fac asta mai tare cu atât sufeream mai mult. Da, am fost la facultate singur în cameră între patru pereți neavând cu cine să vorbesc sau în cine să îmi pun încrederea și era enorm de greu. Da, în fiecare zi îmi ziceam că o să îi spun cuiva, dar apoi îmi puneam întrebarea că dacă mă va respinge. Da, am mers la psiholog.

Și într-un final am ajuns la concluzia că toți merităm ceea ce ne dorim, atâta timp cât nu urăști, nu jignești și nu o faci cu răutate. Și cel mai important e să te informezi înainte să vorbești sau chiar dacă vorbești să te gândești că cel de lângă tine poate avea o părere diferită de a ta și tu te poți înșela sau există mai multe variante de adevăr.

În cazul în care crezi că persoanele LGBT sunt niște ciudați, anormali și nu merită nimic, ba chiar crezi că nu poți fi prieten cu cineva care face parte sau susține comunitatea… Gândește-te că poate eu am fost colegul tău, poate ți-am dat o temă la mate, poate ți-am cerut o temă la română, poate am jucat baschet împreună, poate am râs sau plâns împreună. Eu am fost acolo tot timpul.

Vrei să afli mai multe lucruri concrete despre comunitatea LGBT? Uite chiar aici!

-Anonim

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi