Frică

Frică

"în Poezie și literatură" by

Cine știe cât de mult ne doare
Cine știe cât de mult ne ascundem în spatele Matrioșkăi de pe pervaz
Cine știe unde se va ajunge cu toate sârmulițele astea care mă trag ca pe o panaramă
Unde vom ajunge să mai îndesăm toată frica asta?
Ține-ți bine mâinile peste fiecare gândac pe care îl zdrobești zâmbind.
Ai greșit, trage-ți două și mergi mai departe.
Cine ne mai înțelege pe noi
copiii aceluiași culcuș blând?
Cine îți mai privește cu aceeași nemărginită dragoste bubițele alea din palmă de la atâta strâns
Cine se mai strânge ca mine în palmele tale ca într-un sac de rafie bine legat la gură
Cine-a pus toate chestiile astea rușinoase într-o cutiuță și i-a dat atent drumul în memorie?
Și cu locul ăsta lipsit de substanță ce facem
Unde-l aruncăm?

Stai și te gândești că banca asta e un oraș pierdut în care să ne așezăm

Eu sunt jucăria ta
O iei o lași te mai uiți la ea din când în când
Te întrebi când s-a făcut așa frumoasă
Așa sensibilă, așa proastă.
Dacă ești femeie taci.
Dacă ești femeie lasă-ți părul lung și taci.
Dacă ești femeie culcă-te cu gândul că nimeni nu a fost fericit când te-ai născut.

Autor: Nicoleta Florescu


Acest text a fost premiat în cadrul concursului de poezie și proză, ediția I, organizat de revista POV21 în mai și iunie 2020.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Anomalia peisajului

Anomalia peisajului

Trezește-mă din existența putredă și înfrumusețează-mă cu a ta orbire a cristalului atrăgător....
Freamăt boreal

Freamăt boreal

„Îmi erai ritmul infinitului Și rima somnului veșniciei”
Derulează înapoi