#smileoutofthecloset – povestea lui Raul Gabriel Drăgan

Disclaimer: articolul acesta face parte din proiectul Smile out inițiat de POV21, Accept, Consiliul Național al Elevilor și Festivalul Super. #smileoutofthecloset

Bună! Sunt Raul, am 16 ani și învăț la Liceul de Arte, în Deva. Aceasta este povestea mea în cadrul comunității LGBTQIA+. De 2 ani de când am devenit bisexual, viața mea a devenit un adevărat roller coaster de probleme și de întâmplări, care mi-au făcut zilele mai bune și mai rele .

Mi-am dat seama la 14 ani că viața mea se va schimba radical, când mi-a plăcut prima dată de cel mai bun prieten al meu.

Eram speriat, foarte speriat, mă gândeam ce să mă fac, cum să reacționez și m-am gândit să mă comport normal și să mai las timpul să treacă. Ei bine, am început liceul, anturajul s-a schimbat, mentalitatea s-a schimbat.

Dacă vrei să citești un articol despre felul în care „dobândești” orientarea sexuală, nu ezita să dai click aici.

După câteva luni de școală, mergând cu prietena mea cea mai bună, care a fost stâlpul meu de sprijin în toată această perioadă și m-a ajutat enorm, am pornit discuția despre persoanele din Lgbtqia+,  și pentru început i-am spus în glumă ”Bă…și eu sunt bi” . Reacția ei a fost una bună, chiar a luat-o ca pe o glumă și după o pauză de 2,3 minute i -am mai spus încă odată, stăpân pe mine, dar oarecum tot amuzat. Reacția ei la început a fost ”A fain, ce înseamnă? Că îți plac băieții sau și fetele și băieții?”. A trecut o zi, au trecut două și în a treia zi, am deschis din nou subiectul, spunându-i că: ”Bă , cred că îmi place de ….” (fiind un coleg). Și de acolo a început încă odată prietenia noastră, chiar mai strânsă decât înainte pentru că am început să ne dăm sfaturi reciproc despre fete, cât și despre băieți. După ea, încă 4 prieteni au mai aflat despre mine, despre faptul că sunt bisexual, iar reacția lor a fost chiar foarte bună, având în vedere așteptările mele.

Clasa a X a, pentru mine, a fost un an puțin mai greu, deoarece maturitatea își arăta randamentul, începeam să simt sentimente normale pentru fete, dar pentru băieții puțin mai mari,  pentru că mergeam pe premisa ”Suferi pentru ceva ce nu poți avea”.

Într-o zi, un prieten (băiat) a aflat despre mine că îl plăceam, eu nu știam nimic, credeam că nu a auzit discuția. Din cauza unei cerți cu una dintre colegele mele, am aflat și eu adevărul, dar la foarte mult timp după ce aflase el. Mi am făcut curaj și m am gândit să vorbesc cu el, să văd ce știe și să fac cumva să pară ”o glumă”, acest adevăr. El m-a crezut și mi-a spus că nu se va schimba nimic între noi, că relația noastră de prietenie va rămâne la fel, chiar dacă sunt straight, chiar dacă sunt bi. Și de la asta, multe sentimente pentru colegi de școală, băieți, pentru că pe asta mă axez în mesajul de acum.

În prezent, sunt convins că majoritatea prietenilor știu de orientarea mea sexuală și chiar mă bucur. Nu vreau să mă mai ascund, vreau ca lumea să mă accepte așa cum sunt, în adevăratul sens al cuvântului. Pot spune că este în premieră anunțarea acestui lucru despre mine. Un pas important , pe care îl mai am de făcut, este de a le spune și părinților, dar nu mă grăbesc .

Dacă vrei să citești un articol despre comunitatea LGBTQIA+, te așteaptă aici.

Învățătura acestei povești este un adevăr, trebuie să ai ajutorul necesar pentru a trece prin această situație. Prietenii trebuie să te susțină foarte mult, pentru că asta îți dă aripi.

Și tu, cititorule, dacă ai un asemenea prieten, ia modelul colegului meu: „nu-l lăsa la greu și nu-l judeca, fii alături de el pentru că el contează pe tine și pe atenția ta” .

Și tu, persoană, membru al LGBTQIA+, încearcă și pune-ți baza într-un prieten, deoarece el este acolo pentru tine.

Și nu uita ”Smile out of the closet!”

Dacă te interesează proiectul nostru, SMILE OUT! , trebuie doar să dai click aici pentru mai multe informații.

Autor: Raul Gabriel Drăgan

Similar Articles

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Cele mai populare