LGBT

Istoria comunității LGBT

"în Dosarul Săptămânii" by

LGBT (LGBTQ sau LGBT+) este o adaptare a acronimului LGB (numit inițial: Comunitatea Gay) ce se referă la binecunoscuta cultură inerentă colectivității din care fac parte persoanele Lesbiene, Gay, Bisexuale, Transexuale sau Intersexuale.

Istoria acestei mișcări este una controversată, din cauza succesivelor conflicte pe care le-a generat. Cert este că, aversiunea societății ,,moderne” vizavi de această comunitate, lipsită adesea de orice salvgardare, nu i-a periclitat unitatea.

Termenul de homosexual a fost utilizat pentru prima dată în 1869 de către jurnalista Karl-Maria Kertbeny.

Până atunci nu exista o denumire pentru cei ce nu se identificau ca fiind heterosexuali. Din cauza acestor penurii, a lacunelor devastatoare în ceea ce privește cunoștințele oamenilor secolului XIX, homosexualitatea era asociată cu o nebunie mintală, o dorință sexuală inversată, peremptorie. Contactele sexuale dintre doi bărbați, sau, deopotrivă, dintre două femei erau considerate “perversiuni”, homosexualii numindu-se pe ei inșiși “inversați congenital”.

În Grecia Antică, adolescenții aveau posibilitatea de a-și alege un partener mai tânăr, pederastia fiind obligatorie.

În armată, homosexualitatea spartană era foarte întâlnită, deoarece se credea faptul că afectivitatea îmbunătățește performanțele militare. Fetele erau obligate să facă exerciții fizice, fără să poarte nici un obiect vestimentar. Scopul era acela de a le reaprinde soldaților instinctele normale, însă vechile obiceiuri persistau. Căsătoriile heterosexuale erau practicate mai mult pentru a menține natalitatea.
În noaptea nunții, miresele erau obligate să poarte tunica militară și să se tundă. Acestea se făceau pentru a avea cât mai multe trăsături masculine, în vederea acceptării de către soții care erau obișnuiți cu astfel de legături amoroase.

Apasă aici dacă vrei să afli cum sunt văzuți tinerii ce fac parte din comunitatea LGBT în Romania!

Revoluția sexuală de la mijlocul secolului XX a fost vazută asemenea unei eliberări, a unei detașări de bucla pernicioasă a ipocriziei ce a dominat perioade succesive din trecutul istoric.

Mai, 1968 este data la care mișcarea de emancipare ia sfârșit. Noua lume fiind preconizată prin deviza „să trăim fără timpi morți, să ne bucurăm fără limite”. Această revoluție, descrisă de autorul Dominique Simonnet ca fiind ,,antiautoritară, antitradiționalistă, în care sexualitatea are rolul unui far, a unui instrument de măsură a schimbărilor în curs” a reprezentat începutul modernizării unei societăți ce obișnuia să privească ,,noul” cu scepticism, superficialitate. O epocă în care pacea si înțelegerea universală încep treptat să guverneze, conturând și concretizând nevoia de reconciliere.

În ceea ce privește această revoluție, Gabriele Kuby, cunoscută pentru scrierile sale de critică literară și eseuri, și în special pentru atitudinea sa conservatoare, susține în cartea ,,Revoluția sexuală globală. Distrugerea libertății în numele libertății” că această mișcare nu e decât o amenințare la adresa societății umane, o ideologie antiumanistă. Autoarea expune falsitatea ideologiei revoluției sexuale. Tot ea demonstrează că această mișcare este, de fapt, un act politic, un atac asupra libertății fundamentale democratice. Ceea ce se dorește prin conceperea unei astfel de cărți c-un subiect controversat este, sustine Gabriele Kuby, ,,salvarea identității de gen, a moralei si a familiei tradiționale”.

Ca orice altă revoluție, cea sexuală a promis și ea o fericire proiectată-n absolut, una dobândită prin înlăturarea barierelor, îndemnând, totodată, la asumarea unei libertăți totale.

Sexul liber a fost prezentat aidoma unui concept avangardist, aducător de adevărate satisfacții și necesar pentru eliberarea de angoase, frustrări.

Era văzut ca un indispensabil medicament universal împotriva nefericirii. Cu toate acestea, există păreri diferite în vederea impactului mișcării asupra societății. Acestea se referă la progresul sau, deopotrivă, regresul pe care, uneori involuntar, îl generează.

În această comunitate și-au găsit locul toți indivizii care se simțeau marginalizați din cauza societății. Au existat suișuri și coborâșuri, însă a ajuns ca în ziua de azi să fie luat drept un lucru obișnuit, cu respect egal.

Termenul LGBT a fost un simbol pozitiv al incluziunii, deși această comunitate a creat diverse controverse.

Autori: Lavinia Iliuță și Izabela Ilvan

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi