Te caut...
Te caut...

O mie de luni de pe cer n-ar putea să-mi aducă
Înapoi în cadavrul meu viu
O viață în care să fiu
Iarăși fericit.

O mie de sori n-ar putea să usuce
Din inima-mi deja deshidratată
Ultima picătură de amor
Căci, te-am iubit.

O mie de mări n-ar putea să înece
În ale lor adâncuri, iubirea
Pe care noi am plantat-o
Pentru a fi fericiți.

O mie de ceruri nu pot să îmi șteargă
De pe retina prăfuită
Albastrul ochilor tăi prin care
Rătăceam pribegit

O mie de morți n-ar putea să mă-nvie
Acum când ai dispărut,
Și te caut, te caut
Dar nu mai găsesc nimic…