Am umărul gol și mă simt indecentă,
Cu inima fugită dar tot mai sunt prezentă…
Îmi aprind o lumânare, o sting și iar o-aprind,
Râd copios… sau plâng, pe cine să mai mint?
Dar hai să ne distrăm, spor la treabă!
La competiția asta ciudat de grea:
“Ce-mi pasă mie? Nu-nțeleg o boabă…
Să gândească alții pentru mintea mea… ”
S-a dat lupta în mod numeric
Deci cine-i cel mai puternic?
Pământeanule, ai mare grijă de tine!
Tu ține-ți gurița-nchisă strâns;
Stăpânește-ți mâinile și limba cât poți de bine,
Dacă nu vrei de “gândaci” să fi prins…
Nu mai exagera cu fiece problemă,
Ce dacă pe stradă singură nu poți ieși?
Până la urmă tu ai puterea cea supremă:
Mișcă puțin din șold și ce-ți dorești vei primi…
Respiri sânge? Ți-au luat plămânii foc?
O întreagă națiune-i sub slujirea ta!
Doar îndeasă ceva-ntrun buzunar și se rezolva pe loc.
Cum să nu vrea nimeni a te trata?
Ah, printre noi există răsuflari flămande,
Chiar de lumea era menită pentru toți…
Până când nevinovații vor fi osânde?
Doar gazeta se numește “libertatea” tu liber fi cât poți…
Cum se numea criminalul Alexandrei? Ai uitat?
Daca aplauzi, într-adevăr ești bărbat dar om nu ești…
Ai plâns două zile și-ai dat tot uitării adică ești vinovat!
Nu-i coșmar: suntem firave alge într-o mare de “pești”
Dar hai să ne distrăm! Nouă ce ne pasă?
Ce dacă tot în jurul nostru-i ca un parazit?
Avem aceași problemă: indiferent de țară ori de rasă,
Sărman pământean, de fascism ai auzit?
Autor: Nicoleta Giurgi
