Rigor mortis
Rigor mortis

E caniculă, afară tună.
Un strigăt mut în urlete se pierde,
Zăcând rugină și plăgi de tinichea,
Crepuscule tentacule strivesc
Și sufletu-l dizolvă diapir
În mări de suflete pierdute…
Condens ireparabil!
Din cianuri sortite carstic
Stropi inobedienți se frâng acum
Sub soarele lunatic,
Roind în pași ribonucleici
Peste clepsidra antagonică,
Colido-asced în pași agonici
Și pânza colapsează.
Umbre șterse, cu dârele pulsânde,
Roiesc, parcă sub jug, l-al lor cadavru
Și renasc în jugul de țărână,
Candela se scurge,
Se scurge și fărâmă gânduri…
Flama este vie, suflete se sting,
Mai cânt-acum doar corbii,
Parcă-i măritiș,
Tot zboară și răsar –
O, tu, cerule, cimitir cu aripi…