politică

O perspectivă cu privire la politică

"în Diverse" by

Te poți uita o vreme la politica românească, dar și la cea externă, fără să ajungi la idei puternice și, mai exact, ca curca-n lemne. Câteva lucruri despre politică sunt însă evidente.

Toată lumea tinde să țină cu nația din care provine. Națiile se fărâmițează în zeci și sute de categorii după criterii de religie, ideologie, rasă, cultura locală, dar și cea națională și multe altele. Bariera culturală de grup este spartă apoi de cea individuală și apoi oamenii se grupează în funcție de caracteristicile individuale cum ar fi: sportivii, pasionații de film, cei de artă, chiar și tocilarii au grupul lor, printre multe altele.

Toate grupurile și categoriile au o origine istorică și cel puțin o motivație clară (deși multe sunt încă dezbătute). Fie că vorbim despre o motivație pur socială, cum ar fi organizarea în grupuri (diferit de gang-bang), fenomen întâlnit și la alte specii și care are legătură cu puterea grupului în număr, există caracteristici mult mai subtile, deci mai greu de înțeles.

Să luăm un exemplu foarte răspândit și ușor de înțeles.

O familie de cimpanzei are un lider totdeauna. Liderul este cel mai puternic din grup, dar nu doar atât. El este forțat să fie și cel mai diplomat, pentru că tot timpul doi cimpanzei mai tineri se pot pune pe el să-l mătrășească. Având apoi în vedere că membrii grupului învață în mod natural de la lideri tot, cum și oamenii de altfel sunt fascinați de lideri, ne putem imagina scenariul în care liderii ar fi puternici fără să fie diplomați. Cu siguranță vor muri mai repede, iar membrii grupului vor fi învățat mai puține, deci vor fi mai slabi. Lumea cimpanzeilor este ca și a noastră împărțită în teritorii, deci grupurile se întâlnesc frecvent, fac război și își apară teritoriile. Deși unele specii de primate folosesc sexul cu indivizi din grupurile rivale pentru a detensiona întâlnirile acestora (tot nu e gang-bang).

Cimpanzeii nu au avut încă un Ginghis Han care să le unească triburile și deci să unească toată lumea primatelor, așadar grupurile lor sau familiile sunt uniforme și seamană cu cele ale omului preistoric cu familii între 20 și 150 de membri. Atunci când maimuțele merg la război (deși mai des se vânează unul câte unul), deci nu merg cu miile, ci cu familia. Devine evident de ce calitatea liderului și a membrilor contează, mai ales într-o lume cu resurse finite, teritoriu și hrană.

Dacă lumea primatelor e clară, lumea lui homo sapiens devine tot mai complexă.

Recunosc că am ales exemplul de mai sus tocmai pentru mica diferență genetică dintre noi și cimpanzei, dar mai ales pentru asemănările dintre aceste specii.
De la baza creierului, în toate vertebratele, pleacă foamea și dorința sexuală. Peste acea bază este construită pe parcursul a milioane de ani anatomia creierului actual cu toate complexitățile lui proiectate în lume, dar asta nu schimbă realitatea că la bază rămân sexul și foamea. De fapt, poți explica orice comportament și orice acțiune prin cele două, la care trebuie să adaugi plictiseala, ca în cele din urmă să explici toată istoria omului.

Așadar, dacă omul este condus de câteva impulsuri notate mai sus, ca apoi să dezvolte sisteme complexe de optimizare a șanselor de supraviețuire și reproducere, dintre care rolul de lider ne interesează cel mai mult. Deși articolul este mult generalizat și simplificat, scoate la suprafață o caracteristică subconștientă dar nelipsită a liderilor. Liderii vor acces la cea mai bună hrană și prima alegere în materie de împerechere.

Dar rolul de lider nu vine fără responsabilități.

În caz de luptă, liderul este obligat să fie primul în linia de atac și să se sacrifice pentru grup. Exemplul este evident în lumea Romei Antice, care deși a pornit ca o democrație, curând trupele au început să devină loiale generalului care le plătea soldele și le împărțea pământ la terminarea stagiilor. Imperiul Roman s-a prăbușit în mare parte pentru că generalii aveau interese proprii (printre care gang-banguri celebre), deseori luptându-se între ei și de puține ori pentru interesul imperiului.

Cu privire la liderii noștri politici. Știm acum ce vor și știm că de obicei obțin ce vor. Dacă ai, însă, o greață amețitoare să-i privești, este din cauză că nu își îndeplinesc responsabilitățile de lider.

Este cu siguranță de dezbătut dacă un lider sub siguranța păcii ar trebui să trăiască ca un pustnic, însă de pe norul lor pufos, de deasupra plebei, nu se mai vede scârba naturală a omului pentru asemenea lideri. Mergem în continuare pe panta periculoasă a prezenței scăzute la vot, iar luminița de la capătul tunelului nu se vede încă.

Articolul nu are pretenția să fie o revelație și conține idei deja rostite, însă nu este numai o preocupare, ci și o bază pe care se poate construi, de la care se poate începe.

Un îndemn, sper. Ca și cum ai afla că vine viitura și primești o cazma (hârleț). Ce faci cu ea depinde numai de tine. Fie îți sapi groapa să șezi în ea, fie faci dig să te ocolească apa. Dacă faci parte dintr-o comunitate, un sat, atunci contează destul de mult câți își sapă propria groapă și câți muncesc la dig.

Vlad Mihai Neculae

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi