Cum mi se pare bacul

Cum mi se pare bacul la un an distanță?

"în Păreri și opinii" by

Ei bine, sunt unul dintre foștii elevi de liceu care au susținut examenul de BAC anul trecut și credeți-mă că am aceeași părere ca acum un an de zile, adică, nu am crezut că în acest examen a trebuit să-mi scot în evidență zecile sau sutele de informații, atât predate în școală, cât și culese de prin tot felul de culegeri și site-uri. Cum mi se pare bacul la un an distanță?

Ei bine, toată munca depusă, totuși nu suficientă, m-a ajutat să trec cu bine peste acest hop cu o medie destul de bună.

Nu am fost cel mai bun din clasa mea, nici nu mi-am dorit asta. Pentru ce? Să dovedesc că pot memora informații inutile, care mai apoi să fie „recitate” sau scrise.

Mi se pare exagerat, dacă nu, chiar penibil, să notezi un elev după cantitatea de informații și e trist că în ziua de azi această metodă de notare este tot mai des întâlnită în rândul profesorilor.

Revenind la subiect, este frustrant ca elev să îți fie introdusă ideea că „bacul este greu”, că dacă îl pici nu ești bun de nimic, iar profesorii, care în loc să te motiveze, te descurajează și te „pun la zid”, îți creează toate motivele să te enervezi pe ei.

Ceea ce este și mai „dezolant” este faptul că tu, ca elev, vei crede că tot viitorul tău se rezumă la cele zece foi scrise, care-s la fel ca a altor sute de mii de elevi.

Stai liniștit, sesiuni de bac mai sunt, dar cel mai bine este să treci cu bine peste el din prima. Din propria experiență îți spun că te va ajuta foarte mult, mai ales dacă te gândești ca ulterior să dai admitere la facultate, sau pur și simplu să depui un dosar.

„Banala” diplomă de BAC este și un factor important în angajarea pe viitor, asta dacă te gândești să te și angajezi pe timpul verii, sau chiar în timpul studenției. Îți mai spun un lucru, banii puși deoparte din munca proprie din timpul studenției sunt cei mai valoroși, atât pentru tine, cât și pentru timpul petrecut cu viitorii colegi!

Am trecut cu emoții de ușile masive ale liceului care m-au transpus într-o lume a incertitudinii, a gândurilor care-mi străpungeau capul și a fricii de necunoscut, adică, a subiectelor pe care urma să le primesc!

Stimați elevi, pentru mine și cei care am susținut bacul anul trecut, acesta ne-a fost „prezentat” de unii profesori, mai cu „cornițe”, ca o povară, sau dacă ar fi să mă leg de literatură, ca un ,,monstru mitologic, apocaliptic”.

Vă pot spune, tot din experiență proprie, că acel monstru descris de unii a fost o banală umbră a ceea ce se credea a fi. Totuși, cum nu totul vine pe gratis în lumea asta, așa nici bacul nu îl poți trece fără să înveți, iar să faci comentarii pe rețelele de socializare și tot felul de petiții online cum că bacul ar trebui anulat, mi se pare o acțiune lipsită de sens. Dacă îți dorești ceva, muncește, nu aștepta ca totul să îți fie pus pe tavă. Bineînțeles că toată lumea ar dori să promoveze fără a mișca un deget, dar nu totul este așa de simplu.

Bacul sau „examenul maturității”, care sincer să fiu, în realitate nu valorează nimic.

E doar o altă foaie sau doar un moment important în care „te reprezintă” o notă și care de cele mai multe ori, nu reprezintă abilitățile sau capacitatea ta ca individ de a te adapta „maturității”.

Toţi cei care au trecut cu bine peste acest examen au realizat că acela a fost doar un moment „banal” față de ceea ce urma să vină, adică facultatea, în câteva cuvinte: sesiune, nopți nedormite și restul e surpriză.

Din punct de vedere al timpului, pentru BAC ai la dispoziție 4 ani în care să te pregătești, să iei totul gradual, în pași mici, iar în clasa a 12-a doar repeți ceea ce ai învățat.

Dacă e să discutăm și alte ,,banalități”, treci de la 3 examene scrise la 7, 8 sau chiar 9 examene la facultate, care spre deosebire de liceu, aici înveți într-un semestru pentru acele examene.

Mulți dintre profesori se plâng de tinerii din ziua de azi pe motiv că nu mai învaţă ,,ca pe vremuri”.

Ce să învețe tinerii „ca pe vremuri”? Zeci și sute de pagini, care ulterior trebuie scrise pentru a putea fi evaluat pentru că ai reușit să memorezi ca un robot? Unde este originalitatea? Unde dispare gândirea liberă a tânărului?

Toată lumea se concentrează extrem de mult asupra acelor foi scrise în două sau trei ore, ca mai apoi diploma aceea să fie „aruncată” alături de alte foi și utilizată uneori la admiterea pentru facultate. Apoi ne mirăm cum de este ţara asta plină de şomeri cu liceu şi facultate, care nu și-au găsit de munca în România datorită sistemului. Ei pleacă la munca de jos în ţări mult mai dezvoltate, pentru a avea un trai mai decent.

Lumea a evoluat și odată cu ea și învățământul, modul de predare și multe altele.

Acestea s-au dezvoltat și în același timp și metodele de supraveghere a elevilor, care pe lângă 2 profesori supraveghetori mai există și camere audio-video.

Niște nulități, din punctul meu de vedere, care pe lângă faptul că stau agățate pe pereți, de cele mai multe ori sunt „nefuncționale” sau mai „pică” curentul, ca scuză, iar elevii sunt puși în situația de a fi „carnea de tun” a unui sistem degradat, prost structurat și de cele mai multe ori incapabil să citească un discurs aflat în foaia de sub nas, darămite să îl „improvizeze”.

Pentru mine, supravegherea făcută de profesori, de care nu am auzit în viața mea, plus acea cameră care mă privea cu insistență din colțul încăperii, au fost mai degrabă o formă de intimidare, iar în sală s-a creat o liniște ca de mormânt, asemănătoare cu cea descrisă în poezia „Plumb”a lui Bacovia, iar ironia sorții a făcut ca acest subiect să îmi pice la examen. Simțeam de cele mai multe ori că sunt „forțat”, sau cumva împins de la spate de toată lumea să iau bacul, să fac o facultate, să iau licența, să fac și un master. Toate pentru ce? Ca să nu îmi găsesc un loc de muncă în România și să fiu nevoit să plec afară pentru o viață mai bună…

În final, examenul ăsta de bac mi-a pus în lumină o chestie de care nu credeam la acel moment că sunt capabil:

Am reușit să rezist stresului constant mai bine de jumătate de an, deși am fost stresat din toate părțile: de profesori, de familie, de prieteni, de cunoștințe, ca mai apoi să dau nas în nas cu niște oameni necunoscuți și de un sistem „antifraudulos”, spun ei, eu am trăit să văd că și asta a fost o minciună.

Autor: Fetinca Florin

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi