supererou

De ce voiam să fiu supererou când eram mic/ă?

"în Dosarul Săptămânii" by

De la personajele primordiale ale universului Marvel și DC, din benzi și din filme: Superman, Batman, Spiderman, Teen Titans, până la cele din literatura pe care o citeam atunci: „Cei trei mușchetari”, Căpitanul Nemo din „Douăzeci de mii de leghe sub mări” și mulți alții, poate pe cei pe care îi admiram în desenele animate (în zilele în care încingeam „cutia” televizorului) sau cele din jocurile video (piratate și instalate pe Windows XP), ei toți au fost eroii copilăriei mele.

Îmi amintesc cum stăteam ore întregi delectându-mă cu poveștile lor. Era atât de interesant cum în acea vreme mi se implantase ideea în minte că lumea este, de fapt, împărțită în bine și rău și că unii oameni din mulțimea bună trebuie să se ridice pentru a cotropi forțele acestea inimaginabile ale răului, și știam că desigur aceasta era și chemarea viitorului meu, să fiu un supererou al umanității de mâine.

Ce idei filosofice! Cred că și Kant ar fi fost gelos!

Forțele acestea ale binelui mi-au influențat gândirea, supereroii ficționali erau atât de aclamați pentru ceea ce făceau încât mi-am dorit și eu să fiu aclamat și lăudat ca ei. Poate sună cam narcisist și selfish, dar de asta cred că îmi doream să fiu și eu un supererou.

Cred că nu degeaba am fost expuși unor universuri atât de drastic prezentate, lumi în care dăinuie doar binele și răul,  iar eroii binelui sunt practic divinizați. Toate aceste povestiri ne-au implantat majorității dintre noi un sens al justiției, al adevărului, al binelui, al onestității și al dreptății.

E interesant cum lumea copilăriei este atât de plină de fantezie și imaginația noastră dădea pe afară în acea perioadă, abia peste ani realizăm, când ajungem să ne trezim din reveria copilăriei, că, de fapt, adevărații eroi sunt printre noi, pe acest Pământ, salvând vieți, luptându-se cu adevăratul „rău” și păzindu-ne.

Eroii din viața reală apar în cele mai neașteptate contexte.

Spre exemplu, medicii sunt considerați eroi în timpul pandemiei de Covid-19, întrucât încearcă să salveze cât mai multe vieți. De asemenea, toate persoanele implicate direct în atenuarea și rezolvarea acestei crize sunt considerați eroi.

Lăsând la o parte situațiile de criză, definiția unui erou variază de la persoană la persoană. Astfel, două persoane pot avea modele diferite, întrucât fiecare are propriul set de valori și propriile experiențe.

Nu numai acești doi factori influențează, ci și modul în care o persoană își spune povestea și își face propriul marketing.

Depinzând și de acest lucru, cineva poate câștiga admirația și respectul celorlalți, într-un mod relativ onest. Aici, contextul face cea mai mare diferență.
Ca să exemplific ceea ce vreau să spun, voi lua exemplul lui Elon Musk (un exemplu personal, chiar). Mereu l-am considerat un erou pentru determinarea de care dă dovadă si pentru toate eforturile pe care le depune pentru a îmbunătăți piața energiei verzi și a rachetelor. Faptul că mereu crede că există o altă cale, mai inovatoare și mai creativă de a rezolva o problemă curentă, îmi servește drept model.

Cu toate astea, pot exista oameni care spun că Musk ar trebui să se ocupe cu problemele existente pe planeta noastră, în loc să se gândescă la colonizarea altor planete. Sau că salvarea populației majoritar sărace din țările africane merită mai multe investiții, față de industria mașinilor electrice.

Cu această comparație am vrut să ilustrez cum aceeași persoană poate fi văzută din diferite unghiuri, în funcție de problemele puse în discuție. Așadar, eroii sunt subiectivi, nu vor fi întotdeauna priviți drept binefăcători. Până la urmă, asta e ceea ce îi face umani.

Autori: Andrei Lela, Adela Brăslașu

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi