Atingerea
Atingerea

Atingerea-ți caldă pe pielea-mi fină
Ca roua rece pe frunze se simte.
Totul dispare, se stinge, moare
Lacrimile-ți de sânge pătând veșmântul.

Te închini unei asemenea visări
Înnegurată, făcându-mi ochii să plângă
Cristale ce-ți vor duce dorul
Până vei renaște…

Ochii tăi blânzi și nemișcați, zâmbind
Și acum îmi ard trupul dezvelit,
Din sticla pământie în care te găsești
Din patul gol, tu acum lipsind…