Fericirea

Fericirea

"în Păreri și opinii/De simțit" by

Fericirea este un concept vag, dar suntem noi cu adevărat fericiți? De-a lungul anilor, am observat oameni fericiți și din ce în ce mai puțin fericiți odată ce au început să afle mai multe; cu cât știau mai mult, cu atât erau mai triști. Poate se întâmplă pentru că odată ce afli lucruri noi, începi și să le vezi, să le conștientizezi; cu atât mai deștept, cu atât mai trist, că înțelegi cum se învârt planetele și nu e vorba de o forță magică care le ține.

Poate că e mai bine să fim proști, dar fericiți.

Dar oare așa, am ști ce e fericirea? Oare dacă nu am cunoaște, am ști că suntem fericiți? Probabil că da, dar cât ar dura? Căci și un om care nu înțelege nu poate fi fericit toată viața. Faptul că nu poate înțelege, îl face trist, nu poate fi în rând cu lumea, dar dacă ar înțelege, ar fi el fericit? Căci dacă este vorba despre război și foamete, numai fericit nu se poate numi.

Cu toții ne dorim să fim fericiți.

Cu toții purtăm o luptă și ne dorim să fim fericiți, dar fericirea nu durează, pentru că suntem oameni și mii de alte emoții ne acaparează aceste clipe; dar fericirea nu durează, pentru că nu știm ce este ea. Credem că este sentimentul de căldură din interior sau zâmbetul de pe buze, unii chiar masa caldă de dimineață, dar este aceasta fericire? Nu o putem explica și atunci știm că este adevărata ea, dar, chiar și așa, scurta sa durată o face inexistentă. Nu putem avea parte de ea. Trăim într-o lume în care totul este despre bani, iar ce e important se cumpără, iar fericirea vine din dorința satisfăcută; din utilii numărați.
Nu știm ce este fericirea și n-o putem defini, dar nici nu putem fi fericiți.

Pentru a afla ce este cu adevărat fericirea pentru un poet, click aici!

Toți suntem damnați la nefericire.

Știm prea mult pentru a fi fericiți, și ne dorim prea puțin pentru a fi fericiți.

Tudose Maria Adela are 18 ani și a făcut balet de performanță timp de 12 ani. A început să scrie la vârsta de 7 ani, compunând poezii pentru aniversările mamei și bunicii ei. În timp, a renunțat la a mai scrie poezii și a început să scrie proza (în special descrieri de natură). A primit premii distincte pentru lucrările sale, câteva fiind publicate („Corpuri efemere” – editura MLR, „Fata din oglindă” – editura TracusArte). Totuși, poezia este locul în care se retrage pentru a-și mărturisi sentimentele, iar filosofia, pentru a evada din viața zilnică.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi