Ce fac după carantină?

Ce fac după carantină?

"în Dosarul Săptămânii" by

Ce fac după carantină?

Carantina a însemnat pentru noi toți o perioadă dificilă, din toate punctele de vedere. O adevărată provocare pe care vrând, nevrând, a trebuit să o îmbrățișăm și să o acceptăm. Cu mintea tulburată și cu mii de gânduri, încercăm să ne răspundem la o întrebare relativ banală, dar plină de speranță: „Ce fac după carantină?”

Cu toții ne-am propus ca după moartea aceasta bruscă să fim mai dezinvolți, să ne bucurăm mai mult, să zâmbim, în fond. Și tu, dragă cititor, ai făcut-o de nenumărate ori în perioada ce abia a trecut, deși probabil că nu îți dai seama. În ochii noștri s-a citit dorul offline, despre care am scris. Dorul mirosului îmbietor de flori, a căror primăvară am privit-o de la geam. Ne-am speriat și am rămas dezamăgiți. Am tânjit după prieteni, după timpul petrecut cu cei dragi, după natură, după bucuriile noastre, după normal.

Ce am învățat după această experiență?

Că viața uneori ne oprește, ne întoarce din drum, și ne dă o lecție pe care să n-o uităm în vecii vecilor. După întreaga stare de izolare am învățat că în jurul nostru, oriunde am merge, există viață și frumos. Există o rază de soare care trebuie lăsată să ne mângâie. Există flori ce merită privite și mirosite din când în când, fără a trece pe lângă ele, cu nasul în telefon, grăbiți de lucrurile cotidiene. Există un apus care nu mai are nevoie de cuvinte și trebuie simțit ca o liniște ce ne invadează toate gândurile rele. Ne putem îneca în el, în acel roșu ucigător pe care, de cele mai multe ori, îl evităm.
Am realizat că, de fapt, avem timp. Timp pentru toate și pentru toți. Pentru fiecare dintre noi, timp de meditație, de reflecție, timp pentru ei, să-i sunăm, să le scriem, să-i întrebăm pe ai noștri cum mai sunt.

Ce fac acum?

Mă bucur și profit de toate întâmplările care mi se dau, bune sau rele. Scot ce-i mai bun din ele și îmi păstrez doza de inspirație. Mă descopăr ca ființă adaptabilă, îmi exploatez resursele bune pe care încă le mai avem și îi zâmbesc prezentului. Realizez că sunt un muritor, un om de rând, dar un om care poate trăi în armonie cu starea sa și cu ce i se întâmplă, dacă nu uită de lumea lui. Și de lumea de afară. Vreau să ating necunoscutul și să încerc să mă cunosc cât mai mult pe mine.

Pentru că noi decidem.

Avem totul în mâini, deținem controlul multor lucruri ce ni se întâmplă și purtăm amintiri care pot să ne influențeze. Vreau să mă privesc în oglindă zilnic și să îmi spun acea întrebare obișnuită, dar extrem de grea: „Cine sunt EU?”. Voi plânge, îmi voi iubi lacrimile, căci fac parte din mine.

Și mai vreau să cunosc.

Am reușit să îmi dau seama câte locuri mă așteaptă ca să le cunosc. Așa că îmi doresc să pot stăpâni pasiunile care se vor naște din mine. Să stau în prima linie în lupta cu propriul meu destin. Pentru că sunt subiectul principal în dialogul dintre nebunii acestei lumi.

Asta te sfătuim și pe tine. Descoperă-te în pasiuni, trăiește-le, fructifică-le, cunoaște plante, flori, fenomene, oameni, tot ce te înconjoară e adus pe lume printr-o minune. Ar fi păcat să nu profiți de șansa asta oferită de starea de alertă. Să faci o schimbare pentru tine!

Autori: Raluca Vodă & Andreea Ștefania

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi