Acțiunea de a exista

A fi sau a exista? Aceasta-i întrebarea

"în Păreri și opinii" by

Este mai ușor să fii decât să fii om, căci acțiunea de a exista și a te afla însemnă să ai un loc în spațiu pe care să-l ocupi, căruia să nu-i dai niciun sens, însă a fi om înseamnă să îi oferi acelui loc un sens, să pui lucrurile în mișcare. Astfel că omul, prin natura sa, îi definește pe ceilalți și le oferă un sens lucrurilor din jurul său. Totuși, cum se definște omul pe sine? Căci am putut observa cum acesta conferă un rol celorlalți: de când a apărut, omul a creat pentru a folosi, la început o piatră pentru vânat, mai târziu arme pentru război, iar acum alți oameni pentru a popula, însă cum își dă acest sens sieși?

J.J. Rousseau afirmă în „Contract social” că omul este definit prin schimbările pe care societatea le produce asupra lui, astfel că acesta doar există înainte de a intra în societate – înainte de aceasta omul doar există, fără a poseda calități sau defecte. Odată ce acesta intră în contact cu societatea, este elevat sau mutilat, creând astfel omul ca ființă superioară, ce posedă calități sau defecte, conferindu-i umanitate, făcându-l „om”, și nu doar există.

Dar omul se definește pe el prin gândire, întrucât aceasta îl diferențiază pe el de celelalte ființe.

Precum am crede, omul nu este ființa superioară, deoarece posedă acestă caracteristică, de a gândi, ci omul este ființa superioară, deoarece posedă acesată trăsătură și o folosește – în special, cu scopul de a-și da un sens. Astfel că omul se definște prin acțiunile sale, pe care le săvârșește cu ajutorul gândirii, însă gândirea omului îi definște și natura acțiunilor sale, care la rândul lor îl definesc pe om. Deci omul este considerat om abia după natura acțiunilor sale, natură stabilită tot de om. Este drept, oare, să considerăm omul a fi om dacă acestă însușire și-o conferă singur?

Omul se diferențiază prin suflet și moralitate

Însă poate fi cert că acesta posedă un suflet, atâta timp cât acțiunile morale pot fi diferite de cele legale, iar cele legale de cele morale? Tom Regan afirmă, în acest sens, că animalele nu au suflet, însă probabilitatea ca omul să posede unul este la fel de mică, ceea ce conduce la un interesant și vicios proces, în care omul este și născătorul și călăul propriei persoane, întrucât viziunea proprie este mereu una subiectivă. Dar da, putem considera că omul este om chiar și când acest complex este atribuit de sine. De ce? Deoarece este singurul capabil de gândire și de schimbarea și interpretarea acesteia, precum și, faptul de a fi om este redat de acțiunea de a gândi. Omul folosește gândirea cu scopul de a-şi rezolva problemele, iar scopul său ca om este de a rezolva problemele, probleme pe care le crează prin natura sa umană.

Capacitatea omului de a-și diferenția singur acțiunile reprezintă utilitatea gândirii acestuia, iar modul în care acesta alege să o folosească reprezintă capacitatea omului de a fi om, adică de a avea un rol prin care își aduce contribuția asupra umanității, și nu doar de a exista prin ocuparea unui loc în spațiu.

 

Tudose Maria Adela are 18 ani și a făcut balet de performanță timp de 12 ani. A început să scrie la vârsta de 7 ani, compunând poezii pentru aniversările mamei și bunicii ei. În timp, a renunțat la a mai scrie poezii și a început să scrie proza (în special descrieri de natură). A primit premii distincte pentru lucrările sale, câteva fiind publicate („Corpuri efemere” – editura MLR, „Fata din oglindă” – editura TracusArte). Totuși, poezia este locul în care se retrage pentru a-și mărturisi sentimentele, iar filosofia, pentru a evada din viața zilnică.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi