Omul e caracterizat de rațiune

0
58 views
Omul e caracterizat de rațiune
Omul e caracterizat de rațiune

Omul e caracterizat de rațiune, dar nu și de moralitate, căci rațiunea sa îl poate împinge și spre fapte imorale sau nedrepte, pe atât cât poate a-l face să aleagă lucrurile morale. Totuși, moralitatea nu este o lege deja scrisă, căci omul pentru om își face legea. Moralitatea pentru fiecare om este caracterizată diferit, în principal bazată pe propriile principii, pe care omul și le construiește. Astfel că, acestea sunt întocmite pe dorințele și opusul acestora ale omului: un om își dorește să mintă, dar își dorește să nu fie mințit, rezultând că principiul său este de a nu minți. Astfel de principii, care sunt general valabile pentru toți oamenii și aceștia se ghidează după ele, sunt principii morale și universal valabile, deoarece toată lumea le acceptă.

Indirect, omul este un stat în stat, potrivit lui Spinoza. Statul este alcătuit din oameni, iar statul acționează pentru oameni prin legi; deci omul a făcut statul, iar mai apoi legile prin care să reglementeze comportamentul uman prin intermediul statului. La fel cum legile sunt scrise de oameni pentru oameni și sunt general acceptate, la fel si principiile morale devin universale când sunt acceptate de mai mulți oameni.

Totuși, Kant susține faptul că ce nu e folositor, la nivel spiritual, pentru toți, nu e moral.

Dacă o acțiune vizează un scop, iar benefică este o singură persoană, sau mai multe persoane, dar doar o singură dată, atunci acțiunea nu poate fi clasificată ca morală, deoarece se produce mai mult rău decât bine. Contrar teoriei utilitariste a lui Mill, teoria lui Kant, deontologică, își poate stabili moralitatea înaintea execuției acesteia, ba chiar mai mult, este necesar de a se stabili scopul unei acțiuni înainte de a se întâmpla, pentru a determina dacă ar aduce beneficii mai multor persoane, prin acceptarea ei. Astfel, Kant concluzionează prin formularea celor două principii: imperative categorice și imperative ipotetice.

În textul „De trinitate”, Augustin susține că o forță supraomenească este cea care are puterea de a cataloga faptele ca fiind drepte sau nedrepte, Cele 10 porunci putând reprezenta un text al legilor moralității universale, deoarece prezintă adevăruri generale după care omul se ghidează în viață. În altă ordine de idei, acestea pot trece drept imperative categorice, orice om respectându-le, întrucât pare a se fi născut cu ele. Totuși, omul este ființa înzestrată cu liberul arbitru, acesta putând alege să încalce sau nu, deoarece își urmărește propriile dorințe, iar pentru realizarea lor e nevoie de altceva sau altcineva. Acestea sunt imperative ipotetice.

Există dorința de a trăi într-o societate condusă de moralitate, însă acest lucru nu ar putea fi posibil, căci lucrurile există doar în absența lor.

Presupunând că societatea ar fi dominată doar de moralitate, atunci omul nu ar mai distinge dacă acțiunile sale ar fi morale sau nu, căci doar una dintre cele două ar exista, iar prin inexistența unui opus care să creioneze limitele moralității, nici moralitatea n-ar mai exista. Asemenea gândirii lui Platon, moralitatea, și orice alt lucru, există doar prin găsirea opusului său.

Omul e caracterizat de rațiune, dar ce se întâmplă când prezența unei gândiri raționale ne îndrumă spre pierderea moralității? Vezi aici cum se manifestă viața între rațiune și emoție!

Autor: Adela Tudose