Decarantinarea

Decarantinarea – Așteptări vs Realitate

"în Dosarul Săptămânii" by

Ce reprezintă decarantinarea pentru tineri?  Pentru mine, carantina a fost un șoc la început. Sunt obișnuită să fiu mereu pe drumuri, să fiu în două locuri deodată, iar starea de urgență m-a scos din rutină. Așadar, primele săptămâni în carantină de-abia mă convingeam să fac ceva și majoritatea timpului îl petreceam în fața laptop-ului, luând serialele la rând.

După două săptămâni, m-am împăcat cu ideea și mi-am făcut un program zilnic, care mă făcea să uit complet că sunt închisă în casă.

De 15 mai mă așteptam ca totul să fie bine, să se uite cumva de povestea asta în timp și să revenim la normal. Mă așteptam ca oamenii să fie cât de cât responsabili și să priceapă că și o săptămână e de ajuns ca să ajungem de unde am plecat. După, am văzut străzile aglomerate de la prima oră, era clar că lumea nu mai avea răbdare și se simțea ca o dulce libertate.

Cu toate astea, distanțarea socială era deja de domeniul trecutului, cel puțin așa părea să interpreteze lumea. Măștile nu-și mai aveau rostul, iar cele două luni au fost uitate. A fost frumos să știu că este începutul revenirii la normal, dar în același timp mă sperie că ar putea fi liniștea dinaintea furtunii.

S-au adunat peste două luni de când starea de urgență a pus „stăpânire” pe noi.

În acest timp, pot număra pe degete de câte ori am ieșit afară, și atunci ca să duc gunoiul…

Ei bine, normal că majoritatea dintre noi ne-am făcut tot felul de idei și speranțe cu privire la prima zi de „libertate”. Dar oare chiar așa o să decurgă mult așteptata zi?

Am întrebat câteva persoane care au fost așteptările vs. realitatea, privind data de 15 mai.

Carantina pentru mine a fost un calvar

Cel puțin la început, eu fiind obișnuit să trec pe acasă ca la un hotel de 2 stele din Vama Veche. La început nu prea am suportat ideea de a sta în casă, pentru că nu aveam efectiv ce face, asta până am descoperit că îmi pot folosi abilitățile de IT-st ca să fac un server.

Acum, pe 15 mai, când s-a dat liber la distracție si am ieșit cu băieții am observat că absolut nimeni nu respecta distanțarea socială, darămite masca aceea obligatorie. Am ajuns într-o parcare unde am văzut mai bine de 15 oameni care făceau dansul pinguinului și ascultau manele. Sunt sigur că urmează o altă ordonanță de urgență în urma acestor lucruri!

– Antonio

Dacă vrei să vezi punctul de vedere al colegului nostru cu privire la perioada de decarantinare, dă click aici.

În primul rând, pe 14 nici nu am realizat că aia urma să fie ultima zi de carantină.

Pe 15, când m-am trezit, am uitat că nu mai aveam nevoie de declarație ca să ies din casă.

În principal cred că îmi imaginam o relaxare totală, îmi imaginam că toate probleme mele o să dispară și că o să pot de acum să îmi văd de lucrurile mele fără să îmi mai fie frică de pedepse și amenzi. Am descoperit însă rapid, că de fapt, „decarantinarea” nu schimbă nimic.

Trebuie să stau in continuare la mine în casă, trebuie în continuare să mă protejez. De fapt, ziua de 15 nu mi-a adus o relaxare, ci un stres mai mare: acela de a nu realiza de unde poate să vină pericolul. Simțul de responsabilitate pe care l-am cultivat zilele astea a dispărut rapid, în neant.

– Anca

Ce așteptări am avut de la prima zi de după carantină? N-am avut, de fapt.

Știam că în afară de „relaxarea” restricțiilor și de mișunarea câtorva vietăți alias adolescenți secătuiți de disco&party, decarantinarea pentru mine nu va însemna nimic. E doar o perioadă de probă și inevitabil vor crește cazurile de „conorona” având în vedere că odată liberi, autoritatea nu ne mai poate impune nimic, chiar dacă e pentru o zi, două, sau câteva săptămâni.

Poziționăm sănătatea noastră în defavoarea micilor plăceri care ni se păreau normale înainte de carantină. Puncte bonus pentru cei care le-au considerat ca fiind de apreciat momentele respective, înainte de carantină, bineînțeles.

Cum a fost prima zi de decarantinare? Deloc diferită de restul. Sunt destul de conștientă că atât timpul, cât și sănătatea mea sunt ireversibile, dar nu prefer să risc până când nu va fi o situație de undă verde. Consider că, în aceste momente, trebuie să îmbini conștiința ta cu propria răbdare, nu e ca și cum n-ar exista metode prin care să ții legătura cu cei dragi, dar niciodată mediul online nu va putea înlocui interacțiunea dintre mai multe persoane, și dacă mai vrei să o ai, #staiacasă.

– Anonim

Nu am așteptări foarte mari în legătură cu prima zi de „decarantinare”. 

Mă aștept ca localurile să fie închise. Presupun că oamenii vor ieși în grupuri mai mari de 3 persoane, riscul îmbolnăvirii cu COVID-19 fiind mai mare. Posibil ca prima zi să fie nebunie pe străzi. Am impresia că se vor infecta mulți oameni în prima zi, deși asta s-ar putea vedea doar pe statistici.

Prima zi de după carantină a fost plăcută. Oamenii poartă mască în spațiul public, chiar dacă nu s-a precizat asta înainte, ceea ce m-a bucurat. Unele grupuri aveau mai mult de 3 persoane, fapt care încalcă restricțiile din ordonanța de alertă. În orice caz, chiar dacă localurile sunt închise, m-am bucurat să văd oameni în spații de joacă, parcuri și la lac.

– Aurora

Dacă vrei să citești câteva din ideile de activități ale tinerilor după 15 mai, dă click aici.

Chiar dacă ne-a fost dor de plimbările prin parc sau pur și simplu să mergem până la magazin fără să stăm cu frica în spate că ne-am uitat declarația acasă, trebuie să fim responsabili. Altfel, ne tăiem singuri craca de sub picioare. Hai să nu dăm cu piciorul la aceste două luni petrecute în carantină, și să respectăm câteva reguli esențiale.

Autori: Izabela Ilvan și Hanife Catalbas

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi