Mă înec în poezie

Mă înec în poezie

"în Poezie și literatură" by

Mă înec în poezie,
Îmi abandonez lacrimile în volume de poeme,
Îmi ascund acolo gândurile cele mai tainice,
Îmi deschid lacătele sufletului meu,
Las păcatele-mi să iasă la iveală,
Plâng, strig, rup pagini,
Pagini galbene ca soarele,
Alteori negre ca doliul,
Moarte, căci nu au suflu,
Și totuși le prefer pe ele oamenilor.

M-aș sinucide c-un stilou
În timp ce stau pe scaunul
unui birou plin cu cărți și caiete ude de lacrimi, umplute de viață,
Mi-aș recolta sângele și l-aș dona cărților,
Mi-aș lua organele și le-aș transfera eului liric.

În loc să plâng cu lacrimi, plâng cu cerneală violet,
În loc să vorbesc scriu pe propria piele, precum naratorul din Solenoid,
Aștept să mor
Și până atunci,
Mă îngrop singur în cărți,
Cavoul meu,
Și totodată pântecele care m-a născut.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Anomalia peisajului

Anomalia peisajului

Trezește-mă din existența putredă și înfrumusețează-mă cu a ta orbire a cristalului atrăgător....
Freamăt boreal

Freamăt boreal

„Îmi erai ritmul infinitului Și rima somnului veșniciei”
Derulează înapoi