Plimbare veșnică la ceas de seară

Plimbare veșnică la ceas de seară

"în Poezie și literatură" by

Merg pe stradă, văd un cimitir,
mă plimb pe potecile lui ude de jale și dor…
Jale de lume, dor de morți vechi și noi,
cu carnea descompusă.

Văd un cavou cu două cripte mari și goale,
E umbră, răcoare, sunt frunze descompuse,
E umezeală funerară, miroase a moarte…
Pălesc, mi-e frică și-mi găsesc iubirea.
Aici, în cavoul veacului…
Aici, în cavoul iubirilor nenăscute și totuși moarte,
Aici, de mână să ne luăm,
Și să ne îngropăm.

Groparul închide porțile celeilalte lumi,
Le leagă și le încuie cu lacătul.
Portarul bate clopotele gigantice de 3 ori,
nu le aude nimeni, dar ele strigă…
de durere.

Noaptea, un felinar se aprinde,
Un licurici ne atinge cavoul.

Dincolo de mormânt, dincolo de cimitir,
Oamenii buni ne jelesc.
Ei cred că suntem morți și triști,
dar noi nu am fost niciodată mai fericiți.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Anomalia peisajului

Anomalia peisajului

Trezește-mă din existența putredă și înfrumusețează-mă cu a ta orbire a cristalului atrăgător....
Freamăt boreal

Freamăt boreal

„Îmi erai ritmul infinitului Și rima somnului veșniciei”
Derulează înapoi