Sânge și cioburi
Sânge și cioburi

Tatuajul de pe inima ta,
Corpul tău ca o lampă care se stinge,
Lumina moartă de pe fruntea ta înaltă,
O frunte grandioasă, de sticlă, de smarald, lucioasă și argintie totodată,
Doi ochi morți, largi, ca două bule umflate.

Trupul tău de sticlă
Se sparge cu un pocnet insuportabil de dureros,
Iar cioburile îmi pătrund în carne,
Mă lasă sângerând trei ore
Și apoi mor golit de sânge și vitamine.

Trei zile mai târziu, la înmormântare,
Cioburile încă se află în mine.

Razele soarelui se reflectă în cioburile din sticla spartă,
Lumina orbitoare îmi ajunge în ochi.

O săptămână mai târziu,

Tatuajul tău sângerează în gura mea deschisă de leșin,
Corpul tău ca un fluviu neoprit,
Lumina verde a ochilor tăi,
Leșin a treia oară pe ziua de astăzi,
Pentru că nu-mi place să-ți privesc cadavrul galben, cu miros de formol,
care zace într-un coșciug de frunze.