15 mai

Ce naiba fac tinerii după 15 mai?

"în Păreri și opinii" by

Era o vreme când cea mai așteptată dată din an era fie ziua de naștere, fie sfârșitul anului școlar. Ei bine, în 2020 lucrurile stau puțin diferit. Probabil cea mai așteptată dată din acest an, dar și o viitoare sărbătoare națională, este 15 mai. 15 mai în sus, 15 mai în jos, la TV, la radio, pe net, peste tot auzi de data asta de zici că sărbătorim învierea lui Vadim. În realitate, aceasta e data la care se ridică actuala stare de urgență și la care se vor ridica unele restricții impuse în urma pandemiei de Coronavirus. Bineînțeles că românii văd „15 mai” ca pe exodul din robia acestui Egipt întruchipat în carantină. Bătrânii probabil vor merge mai des la piață (deși nu-i indicat), părinții noștri se vor întoarce la serviciu, dar ce naiba fac tinerii după 15 mai? Iată mai jos câteva opinii ale colegilor noștri:

15 mai, o dată care până acum o lună era una oarecare, fără vreo însemnătate aparte. Astăzi, e data libertății, e ziua în care ne recâștigăm viața. Însă, hai să fim serioși, chiar așa e?

Chiar credeți că ne vom bucura de tot ce ne înconjoară, că vom trăi totul cu mai multă credibilitate decât înainte de pandemie? Vă spun eu: nu! Cu siguranță nimic nu va mai fi la fel, singura care are în continuare de câștigat din treaba asta e natura. Noi, restul, am pierdut și încă pierdem. Eu, o simplă adolescentă, așa privesc această dată.

Ce voi face? Ei bine, nimic din tot ce mi-am impus, deoarece vor apărea problemele care existau înainte de moartea aceasta bruscă a libertății. Cel mai sigur voi intra într-o depresie din aia demnă de lăudat pe Facebook cu diferite citate despre moarte și sinucidere și îmi voi plânge de milă. Chiar și în depresie fiind, voi avea nevoie de oameni, de îmbrățișări și de acel sărut pe frunte după care mor de nerăbdare. Deși până acum detestam apropieri ale omenirii de specia mea, sunt mai mult decât sigură de faptul că voi lua în brațe tot ce voi vedea în fața ochilor.

Vreau ca după 15 mai să nu mai fiu complexată, să las naibii anumite principii și să zâmbesc, iar dacă lumea mă va privi dubios, îmi voi proteja zâmbetul acoperindu-l cu o mască. Voi respira, însă tot în neliniște și în nesiguranță, voi păși ca un copil nou-născut în lume. Restul vor veni de la sine.
Eu încă sper la data de 15 mai…

15 mai
-Raluca Vodă

Zilele contemporane cu noi; timpul carantinei: epoca în care măștile chirurgicale și mănușile din latex sunt în trend.

Gata cu Louis Vuitton, cu gențile de la Prada. Gata cu înghesuiala din metrouri, din gări sau de pe șosele. Străzile sunt pustii, diminețile sunt goale. Nici alarma de la ceas nu mai e la fel. Acum nu te mai trezești să pleci în goană la serviciu. Nu-ți mai faci griji dacă vei prinde tramvaiul sau nu.

Diminețile de acum, din timpul carantinei, arată altfel. Razele de soare îți bat zgâiate pe față; îți orbesc ochii prin pliurile perdelei. Te trezești, îți pui cafeaua pe foc. Îmbuci ceva doar ca să nu mori de foame. Izul de cafea umple încăperea. Leneș, îți bei cafeaua, în fața cărții pe care deja ai început-o de aseară, a doua săptămânile acestea. Pe urmă, pornești laptopul, lenevești pe Facebook, te uiți la seriale; te gândești să nu uiți să le trimiți link-ul de conferință colegilor tăi de serviciu.

Propria-ți locuință, care până nu demult era sanctuarul tău, a început să se simtă ușor-ușor ca o închisoare, din care tu nu poți să ieși. Sentința ai primit-o pe nedrept; nu știi cât o să dureze și nici când vei fi eliberat. Mersul la magazin rămâne unica eliberare. Afară e primăvară. Parcă simți prin geam căldura soarelui; natura din nou se îmbracă în verde, păsărelele cântă, dar parcă forfota orașului nu mai e aceeași. E foarte liniște.

Între timp, undeva, pe un alt front, se dau bătălii între viață și moarte; Paracetamol, injecții, nopți nedormite; pe de cealaltă parte a frontului, bolnavi care respiră greu, care se gândesc dacă vor mai trăi următoarea zi. Neputincioși, nu le mai rămâne nimic de făcut decât să spere. Că tratamentele vor da roade, că vor mai apuca o altă săptămână; sau o altă zi.

Noi, ceilalți? Încă marcați de amploarea situației, nu ne rămâne decât să stăm. Și să sperăm în continuare. Să ne rugăm că totul se va termina până la urmă… și că va fi bine.
#StayStrong #ThisWillPass #HaveFaith

15 mai
-Daiana Rob

Perioada de carantină a avut și beneficii, dar și dezavantaje. Lipsa de socializare face to face cu prietenii, vizitele rudelor, plimbările până seara târziu, sunt câteva lucruri care s-au simțit.

Și tânjesc după ele, să îmi strâng părinții în brațe. După 15 mai cu siguranță aș vrea să-i văd, dacă va fi posibil acest lucru.
Îmi doresc să mă plimb multttt prin banala pădure, să îmi iau doza de energie pozitivă. Îmi doresc ca după 15 mai oamenii să fie mai înțelegători, mai răbdători cu ei și cu cei din jur. Cu siguranță atât eu, cât și mulți alții după această perioadă vor fi mult mai recunoscători pentru tot ce au și vor prețui și lucrurile mărunte.

O să încerc să fiu răbdătoare după 15 mai și o să preiau activitățile pas cu pas, nu e cazul să ne relaxăm de tot. Probabil o să fiu mult mai precaută ca până acum. Iar spațiile aglomerate le voi evita o perioadă, oricum nu am nevoie de agitație.

15 mai
-Gina Sângeorzan

După 15 mai cu siguranță voi pleca din oraș.

O să am nevoie de puțin timp în care o să stau și o să meditez la ce e cu adevărat important și la ce te ține de fapt viu. Chiar dacă va fi o perioadă cam haotică pentru mine, mă voi întoarce în Cluj pentru că, din toamnă, am plecat la facultate și, odată cu instalarea pandemiei, a trebuit să mă întorc la ai mei. Îmi voi căuta un apartament, pe timpul verii voi sta acolo. Însă în continuare o să am grijă să păstrez o anumită distanță socială, să port mască și să mă dezinfectez constant pe mâini.

Cumva, îmi doresc să scap de monotonia asta, chiar dacă în continuare cursurile se vor ține online, schimbând peisajul, automat o să am o stare de spirit mai bună. Măcar nu o să-mi amintesc în pragul ușii, gata să plec la cumpărături, că mi-am uitat declarația. Pentru că nu va fi nevoie. E un lucru cu care noi, oamenii, nu suntem obișnuiți, să dăm socoteală pe o hârtie unde, când și de ce mergem undeva. Dar e pentru siguranța noastră și pentru a respecta legea, așa e cel mai bine. Însă eu cred că după 15 mai nu trebuie să uităm să fim responsabili și atenți cu ce se întâmplă în jurul nostru. Nu înseamnă că pandemia va dispărea brusc, iar virusul nu va mai exista. Vom avea oportunitatea de a ne bucura puțin câte puțin de lucrurile cu care eram obișnuiți, dar nu brusc, ci cumpătat.

Cel mai probabil voi vrea să petrec mai mult timp în natură, stând la bloc de când eram mică. O să-mi iau o carte și o s-o citesc în parc, o să stau pe iarbă și o să încerc să mă deconectez puțin de la online. Asta ca să-mi limpezesc eu mintea, să simt soarele, să pot respira aer curat, să fie liniște în adevăratul sens al cuvântului, pentru mine.

15 mai
-Andreea Ștefania Avram

Știți vorba aia cu „ai grijă ce-ți dorești”? Fraților, am trăit-o pe propria-mi piele.

Într-un acces de oboseală, monotonie și stres, mi-am dorit ca totul să se oprească. Ore plictisitoare, ieșiri cu persoane care mă măcinau psihic, this kind of things. Și s-a oprit. A venit Covid, împreună cu gașca lui de măsuri de protecție, stări de urgență și ordonanțe militare.
Școlile s-au închis, sportul de pe mapamond a fost suspendat, Campionatul European la care voiam să îmi iau bilet s-a amânat pe anul viitor… Totul, absolut totul a rămas suspendat în aer, și timpul parcă s-a oprit în loc.

După 15 mai, primul lucru pe care o să-l fac va fi să ies. Să ies din casă doar cu o mască și mănuși și să zâmbesc zâmbetul libertății. Peste puțin timp, când va fi permis, mi-ar plăcea să ies pe teren și să joc un meci de fotbal cu prietenii lângă care am crescut, ca altădată. Apoi… Cine știe, vor veni și altele. Dar să vină odată.

Radu Bertea
-Radu Bertea

Ce fac acum? Probabil ce faci și tu. Stau în casă și încerc să îmi mențin mintea ocupată.

Lucrez cam toată ziua, treburile casnice nu se termină, filme la greu. Să nu uităm de cursuri pentru că și ele fac parte din ziua mea.

Însă asta nu înseamnă că nu am planuri pentru când voi putea ieși din casă. Fără declarație, normal. Iar pentru a le ține minte și a pune presiune pe mine, las asta aici:
1. Recuperez ieșirile cu prietenii;
2. Merg mai mult cu bicicleta, la distanță de restul oamenilor;
3. Voi merge la concerte;
4. Un grătar nu ar strica;
5. Și, nu pe ultimul loc, trebuie să îmi iau niște haine, pentru că de pijamale, oricât de confortabile ar fi, m-am săturat. Deși, știți vorba aia că tu-ți faci planuri și viața râde de ele, mi-am făcut un TOP 5 al lucrurilor pe care trebuie neapărat să le fac după 15 mai. Acum, tu ce planuri ai?

Denisa Turcu
-Denisa Turcu

Înainte, 15 mai pentru mine era doar o simplă zi, și posibil așa era și pentru celelalte persoane, asta până în anul 2020.

Acum, e posibil cea mai așteptată zi de către toți locuitorii României, deoarece e ziua eliberării. Brusc, totul a luat o întorsătură foarte ciudată, parcă pământul s-a oprit în loc și toate dintre cele mai frumoase lucruri ale vieții odată cu el.

Ieșiri cu prietenii, ieșiri în natură, concerte, școli, dar cel mai trist e că ne-a închis pe noi în propriile case departe de cei dragi. Pentru mine, ca fotograf, a fost și e o mare tragedie, toate momentele frumoase, toate peisajele s-au pierdut brusc datorită noului virus. Aștept ca totul să ia sfârșit și să ne putem întoarce de tot la rutina noastră, sau poate măcar jumătate din ceea ce a fost. Încerc să iau această întâmplare ca pe o șansă de a vedea lumea cu alți ochi, și asta voi și face.

După 15 mai voi începe să mă bucur chiar și de cea mai mică adiere de vânt, de fiecare oportunitate de a face o fotografie sau chiar și de un simplu sărut.

Am ajuns la concluzia că nu vreau să mor îngropat în Instagram, Facebook și Snapchat, ci că vreau o viață reală alături de persoanele iubite. Cred că asta e ceea ce am nevoie și voi încerca să am și să mă bucur de tot.

Sper ca acea zi minunată sa fie ziua libertății tuturor.

Adrian Mitu
-Adrian Mitu

15 mai pare a fi un nou început, în care fiecare dintre noi promitem să lăsăm tot ce ne-a stricat ca rasă umană deoparte, pentru binele Pământului. Promitem, dar suntem în stare să ne ținem de cuvânt?

Citește aici despre experiența tinerilor în carantină!

1 Comment

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi