15 mai

Ce cred că se va întâmpla după 15 mai?

"în Păreri și opinii" by

Gândul destul de șters că după 15 mai suntem parțial liberi și nestingheriți, dansând cu adidașii noi în picioare printre vapori sclipitori de viruși, îmi oferă o senzație de calm, că „doar știu ei de ce ne dau drumul” și în același timp spatele începe să mă strângă.

Cam ce ne-ar putea pregăti un 15 mai generos?

Cred că senzații tari, românești – ca-n reclama aia la batonul de ciocolată. Abia aștept să fac slalom în piață printre diferiți inși nepurtători de mască, însă nu știm dacă sunt nepurtători și de virus, care încă nu s-au racordat prea bine la regulile în vigoare, sau, mă rog, cele care vor fi impuse. Iar de-i făcut remarci, nu cred că pot îndrăzni, astfel aș risca să întru în „gura satului” din iarmarocul respectiv și să mă pătez cu câteva declarații de dragoste submisive, la care aș răspunde cu aceeași monedă. Doar în piață dăm cu banul, și, mai mult, îi oferim Cezarului ce-i al Cezarului.

Gura satului? Citește aici mai multe!

Consider că o să mă distrez copios pe seama doamnelor sau domnilor care fac scandal la cozile din magazine, că ei nu pun mâna singuri pe dezinfectant să-și aplice uniform soluția pe mâini, că ar lua virusul direct de pe recipient. Păi bine, bă, deșteptule, da’ ce faci după ce atingi recipientul și-ți pui soluție pe mâini? Se evaporă și rămâi infectat? Nu, pentru că trebuie să execuți o mișcare de „spală-te pe mâini” cu dezinfectantul.

Partea cea mai rea…

Mă știu apropiații și nu numai ca pe un pesimist aproape convins. De acum, în discursul meu de aici, vreau să mă dezic de părțile negative, dar doar după ce pun următoarea problemă: În perioada următoare datei de 15 mai va trebui să ne ferim pe stradă, în tren, autobuz, avion, metrou sau troleibuz de toți miserupiștii, anarhiștii, de cei care împărtășesc gânduri de specialiști cu acel 5G și antenele care împrăștie coronavirus.

Va trebui să ne dăm la o parte din calea așa zișilor smardoi cu buzunarele pline de semințe care umblă câte patru-cinci și fac farse amuzante de-ți verși plămânii de râs, iar victimele sunt bătrânii și copiii, cele mai fragile părți ale baremului vieții.

După 15 mai vom putea vedea oamenii responsabili.

Vom asista la un lucru peste care greu putem trece: români responsabili și grijulii, care-și păzesc spatele și familia, conștiincioși și pragmatici, că altfel ar fi un mare dezastru. Încă de la începutul acestei stări de angoasă permanentă în atmosferă am observat cum țări liliputane s-au mobilizat binișor, locuitorii au răspuns eficient regulilor impuse de către autorități.

România, o țară liliputană doar din punct de vedere economic raportat la potențialul ei, se numără printre țările care momentan o duc bine și în care accidentele stupide nu cauzează un dezastru. A fost la început o perioadă grea, o perioadă în care spitale au trecut sub „dominație” militară și cred că pacienții se simțeau ca la Revoluția din 1989: „Armata e cu noi!”

Acum, trecând la partea personală, voi ieși din nou afară.

Cum? Da, da, tot blindat cu mască, ceva dezinfectant și, în unele cazuri, mănuși. O să respect toate regulile, pentru că nu se fac degeaba. Atât am eu o problemă de care probabil o să mai amintesc: În cazul în care voi avea ore online și afară va fi soare, iar deplasările nu au limită de distanță, cel mai probabil o să fac o oră de franceză sau română cu creionul într-o mână, caietul pe genunchi și undița de pescuit în cealaltă mână, un mijloc de relaxare foarte drag mie, inspirat de către un bunic simpatic care mi-a pus o botă cu nailon și cârlig în mână pe la vreo trei ani, lângă o vale, ca să „pescuiesc”.

Cât ne-a mai rămas, dragi elevi, din anul școlar? Puțin, foarte puțin. Cei care sunteți în clasa a XII-a, sper să vă bucurați de acest ciclu liceal absolvit în 3,5 ani, să treceți peste provocarea bacului și să ieșiți din case responsabil, ca la carte. Același sfat îl am pentru toți.

Da, este valabil pentru toate vârstele, culturile, religiile sau genurile. Mai bine ne păzim acum, decât să avem de suferit în viitor.

 

Peterlin Cristian-Raul are 18 ani, studiază la Colegiul Național „Andrei Mureşanu” elev în clasa a XII-a, profil filologie. Este pasionat de teatru şi de misterele istoriei. Apreciază arta și filmele vechi.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi