Pe malul apei stins de ceruri albe
Minți-nchise și dragi lumini deschise,
Raze calde și săruturi moi de nalbe
Fuseră sub stânci și visuri prinse.

Tu, iubit al meu ieșit din fire,
Surprins în albe pagini de hârtie,
Cuprinsă toată doar de-a ta fire,
Sufletul tău – cea mai grea armonie.

Deși în neguri galbene ascunsă,
Schimbată-n litere demult pierdute,
Inima-mi de piatră fu străpunsă;
De dulci și albe sărutări mărunte.

O mână caldă pe spate se-ntinse
Și slabi fiori de gheață îl cuprinse.


Autor: Tudose Adela