Mircea Eliade

De ce este Mircea Eliade important pentru adolescenți?

"în Dosarul Săptămânii" by
Timp de citit: 4 minute

Mircea Eliade e scriitor, istoric al religiilor, filosof, om de știință, poliglot… Da, o adevărată personalitate!

Totuși, a fost și el cândva un simplu adolescent. Înainte să-i studiem operele pentru BAC. Înainte să-i citim rezumatele romanelor cu o zi înainte de teză. Înainte să învățăm „Maitreyi” pentru examene, unii mai cu drag, alții mai cu dorința arzătoare de a-i înfige autorului un cuțit în creier. Înainte de toate astea, era și el așa ca noi – un simplu adolescent! Dar… A avut ceva în plus.

„Romanul adolescentului miop” a fost Biblia adolescenței mele

Mi-a oferit un model splendid de urmat. La 16 ani, la fel ca și mai târziu, Eliade era fascinant, complex, uman, deși uneori mă întrebam dacă nu are cerneală în loc de sânge…

Mai mult decât un jurnal transformat în roman, această carte e o adevărată conversație cu unul dintre cei mai mari genii români și nu numai. De la prietenie la iubire, relațiile cu profesorii și cu școala, activitățile de timp liber… Faimosul scriitor a fost un model în toate, iar testamentul său lăsat adolescenților l-am găsit în „Romanul adolescentului miop”!

Vrei să citești cartea? Click aici pentru a o cumpăra!

Legendarul fruntaș de generație nu a fost un zeu livresc ferit de tentații, de dorințe pământești, de voluptățile trupului… Nu, a fost un om normal. Cu toate astea, admirația mea pentru el izvorăște din modul în care și-a trăit viața și, mai ales, adolescența. Și-a pus pe primul loc dorința de cunoaștere, de pătrundere în adâncul lucrurilor. Asta e ceea ce fac geniile. Iar astăzi vorbim despre oameni… și genii.

Mircea Eliade nu a fost un puști care să se mulțumească cu porția infimă de educație predată la școală

Nu s-a mulțumit cu mediocritatea și ușurința unei zile încărcate veșnic cu școală, teme, prieteni și hobby-uri lejere.

A vrut mai mult! A vrut, de pildă, să știe de ce se întâmplă anumite lucruri. Dacă există Dumnezeu și în ce forme și-l imaginează oamenii pe El. Și alte întrebări pe care le avem cu toții, dar ne mulțumim cu răspunsuri de 2 bani, de 2 minute. Care să nu ne pună mintea prea mult la muncă. Să nu ne fure din timpul în care stăm cu berea-n mână și ne uităm la fotbal. Sau pălăvrăgim cu prietenii ore în șir.

Ei bine, el a vrut să știe, să afle. Și pentru asta a fost dispus să doarmă 4 ore pe noapte, să citească camioane de cărți, să scrie studii încă din liceu, să se implice în tot felul de reviste și proiecte ș.a.m.d. Care e rodul acestor activități care pentru unii sunt chinuri? O personalitate care a schimbat viețile multor oameni! Un om care a schimbat modul de înțelegere a anumitor lucruri. O persoană care a revoluționat felul în care privim religiile lumii. Un geniu. Dar, mai înainte de asta, un om.

Mircea Eliade m-a învățat că a înțelege lumea e, până într-un anumit punct, la doi pași de fiecare persoană. Și mai ales de adolescenți!

Acest om s-a autoconstruit pe sine însuși. Dincolo de meritele eredității, genialitatea lui vine dintr-o alegere conștientă urmată de muncă stăruitoare, asiduă, eficientă. Și toate astea la o vârstă fragedă.

Câți dintre noi citim (măcar) o sută de cărți pe an? Câți dormim 4 ore pe noapte pentru că vrem să terminăm mai multe volume, nu pentru că mai avem un sezon din serialul preferat?

Dar v-ați gândit vreodată ce s-ar întâmpla dacă am face asta? Eu cred că am fi mai aproape de a deveni mici genii! De a ne asemăna măcar un pic, după puteri, cu Mircea Eliade, care ar trebui să fie modelul universal al tuturor tinerilor, mai ales al celor români!

Și de ce să facem și noi la fel? De ce și-a sacrificat acest savant plăcerile frivole ale adolescenței pe cărți, studii, autori și literatură? Pe o disciplină spartană pusă în scopul cunoașterii?

Eu cred că nu a suportat să trăiască ca un prost

A vrut să știe unde trăiește, de ce trăiește, cum trebuie să trăiască. Și multe altele. Și așa ar fi fain să facem și noi. Poate tocmai pentru că mai e cineva care a experimentat înaintea noastră și i-a ieșit!

Dosarul acestei săptămâni este despre oameni și genii. Cunoscutul istoric al religiilor s-a născut și a rămas om. A hotărât însă să fie geniu și s-a jertfit pe altarul cunoașterii pentru asta. Putem și noi să facem la fel? Nu, nu să devenim genii în sensul în care a devenit cel, că nu are nimeni pretenția asta. Dar putem să ne străduim să înțelegem ceea ce se întâmplă în jurul nostru mai bine. Până la urmă, asta e și esența omului de geniu. Să înțeleagă.

Sper ca acest om adevărat să fie (re)descoperit de noi toți, tineri, elevi, studenți. Nu ca un subiect în plus de BAC. Nu ca un autor plictisitor pe lista lecturilor obligatorii. Ca un model de viață, ca un prieten și ca un frate, ca un părinte și ca un bunic.

Aici poți citi mai multe despre adolescenți!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

Derulează înapoi