Cadavrele

(Video) Cadavrele victimelor COVID-19 de negăsit în Ecuador!

"în Știri" by

În Ecuador, Coronavirusul a ajuns la puncte maxime: spitalele sunt pline, morgile sunt compleșite, iar în cimitire se stă la coadă pentru înmormântările celor decedați; Cei care se îmbolnăvesc nu  au mai au locuri în spitale, iar cei care mor?  Ei pică victime ale supraglomerării morgilor, iar cadavrele ajung în plină stradă, conform unei anchete a CNN.

Arturo Ramones, din Ecuador și-a dus tatăl la  urgențe într-o noapte, pentru că nu mai  putea respira. Acolo, medicii au dat din umeri, spunându-i că sunt aglomerați și că nu mai  au locuri. Două luni mai târziu, tatăl lui Arturo a ajuns, dinnou la spital, de data asta în stare gravă, înconștient cu grave dificultăți de respirație. El moare, o zi mai târziu. Din cauza sistemului.

Coronavirus, victime pe bandă rulantă

Situația în spitalele din Ecuador nu  este  una  prea bună. Numărul de bolnavi, depășește capacitatea sistemului de sănătate! Sau  a oricărui sistem. Trupurile neînsuflețite sunt atât de multe, încât ele ajung să fie depozitate în spitale, pe podea. Mărturiile mai multor medici  descriu această realitate. Ei au vorbit anonim, pentru CNN, din frica de a nu rămâne fără slujbă. Situația este una delicată: bolnavii apar pe bandă rulantă iar medicii nu au  altceva de ales, iar medicii își îndeplinesc scopul, cu greu. Ei sunt neputincioși. Sunt nevoiți să privească cum oamenii se simt tot mai  rău, cum ajung să-și  dea sufletul. Ei văd oamenii care mor. Apoi trupurile neînsuflețite care, prea multe la număr, ajung să fie lăsate de-a valma, pe unde apucă. Mirosul e insuportabil, spun medicii. Zeci  de cadavre așteapă să fie luate de morgi sau firme de servicii funerare. Atât de multe încât, spun ei, rămân fără etichete de identificare, iar astfel, zeci  de oameni, odată cunoscuți, rămân „John Doe” ai spitalelor, pierzându-și identitatea.

Medic 1:” Oamenii sunt foarte speriați de situația în care ne aflăm. Suntem neputincioși. Când cineva ajunge aici, ne străduim să-l tratăm cum putem; organismul îi cedează și el moare. Apoi suntem nevoiți  ca, pur și simplu să trecem la următorul și tot așa. Mor foarte mulți oameni, care ajung la spital bolnavi”.

Medic 2: „La un moment dat, am ajuns în situația în care, aveam zeci  de cadavre pe așezate pe holurile spitalelor. Ele „așteaptă la rând” să fie preluate de către  servicii funerare. .Nu mai  avem etichete de identificare, s-au terminat. Iar trupurile neînsuflețite, pur și simplu nu am mai  avut unde să le lăsăm”.

Oamenii, cadavrele anonime

Oameni,  care până la un moment dat aveau un nume, o familie și o viață, au ajuns însă, adevărați „John Doe” ai spitalelor. Numele le sunt pierdute. Identitățile lor, mor odată cu  ei. Iar  cei  dragi nu au absolut nici o idee dacă trupurile lor neînsuflețite mai  există sau nu. Lafel  este și cazul tatălui lui Arturo. La fel ca alte sute de cadavre, al lui a fost pierdurt. Acum, Arturito nu mai  are ocazia de a-și lua rămas bun de la tatăl său. Cadavrul lui a fost rătăcit, printre dutele de rămășițe. În  ziua următoare de după deces, Arturito s-a  întors la spital ca să-și catute tatăl. A fost nevoit să-l caute, el însuși printre cadavrele celor morți: „Am intrat în morgă. Cadavrele erau puse   unul peste altul A fost îngrozitor”. Până la urmă, Arturo nu și-a mai găsit tatăl. După zile de căutări, prin morgile locale sau firmele de servicii funerare; după ce a verificat el însuși peste 200 de cadavre neidentificate, el  a ajuns la concluzia că n-o să-și mai găsească tatăl: „Nu  am  fost norocos. Nu l-am mai găsit niciodată”.

Tragedia din Ecudaor

Virusul, face ravagii. Sistemul este copleșit. Trupurile, la fel ca în cazul Tatălui lui Arturito, multe dintre ele neidentificate, „se pierd”. După ce mor, bolnavii ajung în coșciuge sigilate. Coșciugele ajung mai  apoi în cutii de carton. Cutiile de cartor, ajung stivuite în încăperi improvizate. Sau pur și simplu  pe stradă. Materialul de mai jos, redă realitatea actuală, din  ecuador. Așa este prezentată  ea de către Ruptly.

Atenție: Materialul conține imagini cu un puternic impact emoțional!

Am 20 de ani și studiez Jurnalismul. Obișnuită cu scrisul și „ecosistemul” Mass-Media, am ales să scriu aici știri. La fel ca mama, sunt o fire de neînduplecat, dar răbdătoare. Intuiția și spiritul de inițiativă le-am moștenit de la tata. Talentul? Este doar al meu, îl cultiv încă de pe vremea când făceam liniuțe și bastonașe. Acum mă citești aici și sunt mândră de asta!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi