Toate piesele de șah joacă pe pleoape.
Când un pion alunecă spre vene
Acesta se plimbă nestingherit.
Când alunecă mai mulți
Apasă să iasă odată cu sufletul
Piese ruginite-n trup
Ș-apoi în minte-
Noapte prin care cad acompaniat de clopote.

Rămân surprins să-l văd pe Anubis
Sprijinit de o balanță poleită cu cranii.
Se apropie cu un zâmbet animalic,
Fură ce port pe pleoape.
Acum stau pioni albi și negri pe brațele balanței…
– Se pare că n-ai fost prea cuminte!
Rănește…
Dezamăgit de oscilațiile ajunse la echilibru.
Pocnește din degete,
Talerele devin masă de șah
Iar piesele se impart:
Eu-mi sunt alb
El mi-e negru.

Mut un pion timid,
El mai curajos joacă nebunul
Ating turn lipit cu cioburi de sticlă.
Tremurăm în tandem
Precum faptele mele trecute.
– Șah!
Mișcare agilă din partea lui
Clar nu se lasă,
Până la urmă sufletul este pus în joc,
Iar faptele îmi sunt pioni,
Iar tabla viață.