Secunda de pe masa eternă

"în Poezie și literatură" by

Toate piesele de șah joacă pe pleoape.
Când un pion alunecă spre vene
Acesta se plimbă nestingherit.
Când alunecă mai mulți
Apasă să iasă odată cu sufletul
Piese ruginite-n trup
Ș-apoi în minte-
Noapte prin care cad acompaniat de clopote.

Rămân surprins să-l văd pe Anubis
Sprijinit de o balanță poleită cu cranii.
Se apropie cu un zâmbet animalic,
Fură ce port pe pleoape.
Acum stau pioni albi și negri pe brațele balanței…
– Se pare că n-ai fost prea cuminte!
Rănește…
Dezamăgit de oscilațiile ajunse la echilibru.
Pocnește din degete,
Talerele devin masă de șah
Iar piesele se impart:
Eu-mi sunt alb
El mi-e negru.

Mut un pion timid,
El mai curajos joacă nebunul
Ating turn lipit cu cioburi de sticlă.
Tremurăm în tandem
Precum faptele mele trecute.
– Șah!
Mișcare agilă din partea lui
Clar nu se lasă,
Până la urmă sufletul este pus în joc,
Iar faptele îmi sunt pioni,
Iar tabla viață.

Sunt elev în clasa a 11a, din Iași, pasionat de arhitectură, desen grafic ( inclusiv anatomic) și pictură. Scriu poezie și proză scurtă. Iubesc filosofia, fiind un om psihologic, comunicativ și super deschis.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Anomalia peisajului

Anomalia peisajului

Trezește-mă din existența putredă și înfrumusețează-mă cu a ta orbire a cristalului atrăgător....
Freamăt boreal

Freamăt boreal

„Îmi erai ritmul infinitului Și rima somnului veșniciei”
Derulează înapoi