Răstignire fără înviere

Răstignire fără înviere

"în Poezie și literatură" by

Prin peretele meu de cărămidă fără culoare,
Își face loc suferința lumii,
Care din nou mă prinde în fața oglinzii,
Mă uit la mine mereu sa văd,
Unde-mi este iubirea?
Ca să pot s-o nimicesc din nou.

Văd pe fereastra mea cum soarele își bate joc de mine,
Vrea să mă atingă cu razele lui insuportabile,
El, acest lingușitor al omenirii,
Care mereu luminează omul din oameni!

Cafeaua mea e fără zahăr,
Si mereu rece,
Ca să-mi amintească mereu,
Ce lume avem afară,

Adevărul limpede al lumii,
Stă în cei vii de sub pământ,
Acei zei căzuți din iubire,
Care au biruit-o cu dezamăgire..

De nu m-aș fi răstignit,
Ce eram eu acum?
Un container de sentimente,
Care a murit fără moarte și fără înviere!


Autor: Andrei Druga

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Anomalia peisajului

Anomalia peisajului

Trezește-mă din existența putredă și înfrumusețează-mă cu a ta orbire a cristalului atrăgător....
Freamăt boreal

Freamăt boreal

„Îmi erai ritmul infinitului Și rima somnului veșniciei”
Derulează înapoi