Versuri făr’ de nume (III)

Versuri făr’ de nume (III)

"în Poezie și literatură" by

Ceea ce am mai bun în mine, mai omenesc,
Se datorează, negreșit, doar suferinței
Nu pot spune c-o iubesc, nici n-o învinuiesc,
Căci și-ar lăsa amprenta asupra speranței.

Viața mea n-ar fi însemnat nimica,
De nu m-ar fi robit a poeziilor ispite,
Mi-aș dori o viață-ntreagă cu lirica,
Sau poate doar câteva cuvinte…

Aud în sinea mea strigătele de durere,
Ale emoțiilor ce nu vor să mai moară,
Învăluit în tăcere, trupul vrea să sufere,
Vărsându-mi pe chip lacrimi de ceară.

Gându-i zăcământul zădărniciei
Ce mucegăiește în vidul nemuririi,
Iar bunătatea-i chipul fățărniciei,
Asta-i legea nemuritoare a firii…

Și de-mi voi pierde naivitatea,
Voi naşte o conştiinţă ironică,
Trăi-voi cu-adevarat singurătatea
În viața de acum, apoi în cea veșnică.

Sufăr într-ale inimii două bătăi,
Lumea-i pierdută-n mine, ca-n ceață,
Iar din toate ce-am putut aici trăi,
Ales-am adiere patetică, numită viață…

Nu-s atât de trist pentru a fi un brav poet,
Nici așa perfect, pentru a fi un bun profet,
Dar aș trăi ca un filozof condamnat,
Între pereții imperiului filosofiei, ruinat.

Când toate gândurile s-au înecat în sânge,
Iar din filozof te pomeneşti un avocat al inimii,
Doar mării și cerului vom avea curaj a plânge,
Iar pe propriile ruine ştim cine suntem în fața lumii…

Adevăratele confesiuni făr’ de nume
Nu le pot scrie decât cu-amare lacrimi,
Lacrimile mele ar îneca această lume,
Iar focul lăuntric ar incendia-o-n patimi.

Lacrimile de plumb cad lin pe buze,
Simt gustul lor metalic, vibrează,
Ele șterg, la apus, dureri difuze
Și scriu povești care șochează…

Somnul gândirii dă uitării timpul,
Prezența demonică veghează în el,
Pe pieptul slăbănog va-mi șade clopul,
Atunci mulți mă vor iubi în mare fel.

Timpul ca viața mea,ca sângele meu
Îmi curge din vene, și-i supt de „vampiri” ,
Secătuindu-mă des, pân’ la apogeu
Îmi simt iar trupul înfășat în trandafiri.

Din tot ce am trăit odată,
Mi-a rămas scrisă poezia,
O promisiune și azi neuitată,
De la un simplu el către o ea…

P.S.:Poezie inspirată din vorbele lui Emil Cioran!

Salut! El este Florin și îți mulțumește pentru ca i-ai citit articolul. Pasionat încă de mic de arta scrisului, el compune poezii și își exprimă opinia în scris despre ceea ce simte, iar mai nou se ocupă de știri. A absolvit Colegiul Național ,,George Coșbuc" Năsăud, profil Mate-Info, iar acum studiază Ingineria Economică în cadrul UTCN. Multă lume l-a întrebat cum de a ales să studieze științele reale, având înclinația spre a scrie, astfel că motto-ul lui în viață este: ,,Fii schimbarea ce vrei s-o vezi în lume"!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Anomalia peisajului

Anomalia peisajului

Trezește-mă din existența putredă și înfrumusețează-mă cu a ta orbire a cristalului atrăgător....
Freamăt boreal

Freamăt boreal

„Îmi erai ritmul infinitului Și rima somnului veșniciei”
Derulează înapoi