Portocala mecanică

Recenzie „Portocala mecanică” de Anthony Burgess

"în Recenzii/Cărți & Filme" by

Romanul „Portocala mecanică” de Anthony Burgess este o operă satirică, științifico-fantastică, plină de umor negru, apărută prima dată în anul 1962, fiind unul dintre romanele cele mai de succes ale scriitorului londonez Burgess.

Comandă cartea de aici!

Cartea a apărut ca urmare a unui răspuns la suferința îndurată de romancier, întrucât acesta a fost diagnosticat cu o formă de cancer de creier, acordându-i-se maxim un an de viață. Atunci, Burgess a scris în jur de 5 romane, toate aparținând domeniului fantasticului, dar „Portocala mecanică” se deosebește de celelate opere ale sale prin una dintre temele abordate, violența.

De ce violența?

Londra secolului XX, invadată de tineri care au intenția de a-și arăta supremația. Și cum altcumva dacă nu prin violență? Aceasta ar fi una dintre ipoteze, întrucât din cealaltă perspectivă, Anthony Burgess s-a apucat de scrierea acestui roman de-a dreptul violent după ce soția sa a fost violată de un grup de adolescenți, ulterior murind din această cauză.

Subiectul „Portocalei mecanice” a avut o influență aparte încât, în 1972, faimosul regizor Stanley Kubrick a decis să ecranizeze una dintre cele mai interesante opere cu și despre psihopați, în rolul principal jucând Malcom McDowell. Filmul poate fi vizionat și pe Netflix.

„Ei, și care va fi să fie mișcarea?”

Replica lui Alex, protagonistul operei, capul bandei lui de gășkari, un adolescent de 15 ani, delincvent juvenil, psihopat care adoră violența, laptele, kroviul roșu-roșu și Simfonia a IX-a a lui Ludwig van Beethoven. Dacă încă nu v-ați dat seama, Alex folosește un dialect specific perioadei nadsat, adică a perioadei adolescentine, o metisă între cele două mari limbi politice de la acea vreme, engleza și rusa, pentru a se evidenția.

„Eram eu, adică Alex, și ai mei trei gășkari Pete, Georgie și Moho, care era chiar mohorât, și stăteam noi în Lactobarul Korova, zdrobindu-ne răzdoacele cum să ne umplem acea seară de iarnă, puiankă de lele sălbatică, rece și neagră, dar în același timp uscată.”

Parcursul lui Alex este unul controversat, ajungând în închisoare după ce a ucis o sumka, adică o bătrână cam neatrăgătoare, Fra, în propria ei casă, încercând să o jefuiască. Dus în închisoare pentru a se reabilita, i se aduce la cunoștiință un așa-zis Tratament Ludovico care, aplicat cum trebuie, nu va mai săvârși infracționalități după ispășirea pedepsei din închisoare.

Sună foarte horrorshow, nu-i așa, Fra?

Tratamentul Ludovico constă în vizionarea de filme violente, Alex fiind silit să le urmărească în timp ce i se administra o substanță care îi provoacă greață când vine vorba de orice bătaie, gheată în golovan sau vechiul bag-o scoate-o iar astfel, după ispășirea pedepsei, el să fie un cetățean reintegrat în societate, perfect normal, fără intenții infracționale.

„Era a doua zi, Fra, și eu chiar mă străduisem toată dimineața și toată după-amiaza să le fac jocul și să stau ca un malcik horrorshow zâmbitor și cooperant în scaunul de tortură cu ochii capsați deschiși ca să pot vedea tot, în timp ce îmi flășuiau pe ecran porții împuțite de ultraviolență, cu al meu hoit, cu ale mele ruki și ale mele noghi legate de scaun ca nu cumva să o iau din loc.”

Șah mat ateilor, Dragul și Umilul Vostru Povestitor al „Portocalei mecanice” a fost pentru un timp foarte scurt timp un cetățean respectabil si reabilitat.

De fapt, ce vrea acest roman să însemne? Vrea să aducă la cunoștiință (iar) puterea și semnificația violenței?

Hm, nu prea, ci mai degrabă este un roman care te spală pe creier fără să-ți dai seama. După ce ajungi să termini cartea, observi cum deja știi să vorbești în nadsat, că teoria „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte” e cu două tăișuri dar, în special, îți dai seama despre trecerea de la adicția adolescentină de violență la maturitate. Din punctul meu de vedere, „Portocala mecanică” este unul dintre cele mai bune romane ale lui Burgess, chiar dacă el nu (mai) consideră asta și, totodată, unul dintre cele mai bune romane despre psihopați și delincvența juvenilă. Este un roman care nu poate fi gustat de toată lumea, nici înțeles de mulți, dar care arată o ipoteză: că adevărul nu poate fi reabilitat.

Romanul acesta a devenit cartea mea preferată și, totodată, ecranizarea lui – unul dintre cele mai bine făcute filme văzute vreodată și, de asemenea, e de recomandat tuturor celor care se credeau a fi mai diferiți față de turmă. Și Fra, dacă ție, bratnic care se vrea a fi cu mozg, n-o să-ți placă în întregime, atunci nu mă pot abține să nu-ți zic că ești un babalâc de celavek care nu poate vidvedea o checkstie horrorshow nici când o are în fața ocilor. Ești un zero coios.

Ți-am stârnit pofta de citit? Click aici pentru 5 cărți pe care trebuie să le citești pe timpul autoizolării!

Florina Dan, 17 ani, elevă, uneori cufundată în realitatea prezentă. Îi place arta, scrie de când (nu) se știe și se plimbă cu teatrul de mână, încercând să se (re)găsească.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi