Litera stacojie

Recenzie – „Litera stacojie”, de Nathaniel Hawthorne

"în Recenzii/Cărți & Filme" by

O adevărată călătorie imaginară în lumea austeră a puritanilor din Noua Anglie, „Litera stacojie” abordează teme precum păcatul, căința, rușinea, pedeapsa și recuperarea demnității. Toate acestea pe fundalul unei morale cât se poate de stricte ce aparține unei lumi unde adulterul este pedepsit cu moartea pe eșafod. Haideți să aflăm câteva detalii introductive.

„Litera stacojie”, de Nathaniel Hawthorne, este un roman de ficțiune istorică. Publicat în anul 1850, reprezintă o carte clasică a literaturii americane, iar acțiunea este plasată în colonia puritană Massachusetts, Noua Anglie (America).

Are 333 de pagini structurate în 24 de capitole, la care se adaugă o prefață și o introducere, ambele semnate de autor. Numărul de pagini nu mi s-a părut deloc exagerat, mai ales că abundă de suspans care să te determine să dai paginile fără să respiri.

Vrei să citești cartea? O poți cumpăra de aici!

A de la adulter

Dacă până acum v-am plictisit cu detaliile tehnice (dar necesare), să ne aventurăm în continuare în povestea lui Hawthorne! Titlul cărții, „Litera stacojie”, face referire la pedeapsa pe care o are de suportat Hester Prynne, protagonista romanului. Aceasta cade victimă oprobriului public după ce este găsită vinovată de adulter. Deși legea prevede moartea pentru acest delict, va avea parte de indulgență din partea judecătorilor. Aceștia se vor limita la a o obliga să poarte litera A de la adulter pe piept tot restul vieții.

Protagonista va deveni astfel obiectul bătăii de joc a tuturor locuitorilor din colonie. Viața sa va fi un calvar, alinată doar de o copilă excentrică despre care vă las să aflați singuri mai multe.

Cu cine a comis Hester păcatul? Atunci când am aflat, am rămas șocat!

Mi-a atras atenția discrepanța dintre pedeapsa primită de Hester și cea primită de către misteriosul complice. Dacă femeia este înfierată cu pecetea rușinii, bărbatul, nu mai puțin vinovat, va rămâne necunoscut. Deși toată lumea arde de curiozitate, Hester nu-i va dezvălui identitatea. Atunci când am aflat cine e cu adevărat acest om, am rămas șocat! M-a lăsat cu gura căscată – e ultima persoană la care s-ar fi putut aștepta locuitorii Noii Anglii!

Totuși, cu toate că el nu va fi pedepsit public, va îndura în intimitatea sufletului său remușcări mai grele de dus poate decât însăși litera stacojie. Autorul urmărește gândurile și acțiunile sale, analizându-l psihologic prin prisma personajului Roger Chillingworth. Adevărat demon întrupat, acesta este soțul lui Hester și vrea să se răzbune pe cel care i-a distrus mariajul.

Ce se va întâmpla cu Hester și cu partenerul ei protejat de umbra necunoașterii? Vor fi descoperiți și uciși în zumzetul unei uri colective? Își vor purta rușinea și vinovăția în ascuns pentru tot restul vieții lor? Acestea sunt întrebările care m-au făcut să citesc cartea pe nerăsuflate.

Un roman despre vinovăție ascunsă, rușine și păcat

În lumea contemporană, o faptă precum cea făcută de Hester e ușor trecută cu vederea, ba chiar considerată de mulți nevinovată. În lumea puritanilor din „Litera stacojie” însă, persoane extrem de religioase și morale, adulterul era o infracțiune și, totodată, un păcat foarte grav. De aceea, el îi dă peste cap viața tinerei femei, transformând-o într-o suferință continuă. Destinul ei se limitează la ispășirea vinovăției. Fiecare pas pe care îl face denotă rușine.

Va reuși ea ore să-și recapete demnitatea? Va fi veșnic privită cu atâta lipsă de respect și ură de către contemporanii ei? Oare nu mai există iertare pentru ceea ce a făcut?

În tot acest timp, bărbatul din umbră își continuă viața. Se bucură de faima și aprecierea unanimă a locuitorilor din colonie, iar asta nu se schimbă odată cu comiterea adulterului, deoarece nimeni nu știe că și el a fost părtaș la asta. Oare va rămâne așa până la final? Nu-și va arăta divinitatea dreptatea în acest ținut profund pătruns de religiozitate și austeritate?

Îți place această recenzie? Vezi aici mai multe!

Ce înseamnă, de fapt, vinovăția?

Dincolo de intriga atractivă a poveștii, lucrurile pot fi pătrunse mai adânc. Ce înseamnă, de fapt, vinovăția? Mai poți scăpa de ea odată ce ai făcut un lucru rău? Rămâi cu acest stigmat pus pe frunte (sau pe piept în cazul lui Hester) toată viața? Cum îți poți recăpăta demnitatea și conștiința curată după ce ai păcătuit, cum te poți curăța, ispăși? Acestea și multe altele sunt lucruri la care am încercat să reflectez citind cartea. Sper să vă incite și pe voi la meditații mai atente asupra acestei teme!

Ce mi-a plăcut la acest roman?

Fiind un fan al cărților de ficțiune istorică, m-au impresionat limbajul elegant și frumos și stilul clasic, abundent în figuri de stil și adjective. Am adorat portretele zugrăvite amănunțit, cât și descrierile care m-au teleportat în Vama despre care se vorbește în introducere. Acțiunea, intriga, suspansul, toate acestea m-au determinat și mai mult să continui lectura cu drag.

Urmărirea reacțiilor psihologice ale personajelor, mai ales ale pastorului, a fost o altă parte care m-a impresionat. Probabil că, din acest punct de vedere, ar fi o lectură plăcută pentru fanii lui Dostoievski.

Ce nu mi-a plăcut la acest roman?

Nu mi-a plăcut că, pe alocuri, descrierile erau plictisitor de lungi și detaliate. De asemenea, autorul are un stil de a scrie frazele destul de lungi, întinse pe câteva rânduri. Pe mine personal nu prea m-a deranjat, dar cred că e bine de știut pentru cei ce au cartea în vedere. Nu toți rezonează cu genul acesta de stil.

 

Una peste alta, a fost un roman foarte frumos, atât în ceea ce privește povestea, cât și în ceea ce privește stilul. Dacă credeți că vi se potrivește, vi-l recomand cu drag!

 

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi