Chipul tău ceresc
Chipul tău ceresc

Ale tale buze moi,
picioarele îmi moaie…
Că-s parfumate cu gunoi
și parcă mi se-ndoaie.

Așa dai fluturi în stomac,
de parcă-s dinozauri:
că zici că sunt drogat cu mac
ș-o dau în mii de visuri.

Iar ochii tăi de-un negru cult
ce seamănă cromatic mult
bananei râncezite
îmi dau stomacu-n turbulențe
ca brânzele coclite

Forme tale, cele pline,
ca un tren plin de bovine
ș-apetisante ca un KFC
vechi de vreo cinci zile;

Ca o carne de sub șa
frăgezită de nomazii
călătorind întregi mile,
mă complexează, zău așa.
Iar politețea-mi spune „zi-i
un sincer nu, merci”.

Căci draga mea, tu strălucești…
de-mi dai epilepsie.
Şi jur că chipul tău ceresc…
provoacă nevralgie

ești atractivă, vai mie
ai gravitație proprie

Ești una la un milion
chit că nu o sugi beton,
da’ celelalte cereau două
pe o muie-n gura lor să plouă

Dar îți văd viitor măreț in față
Dacă tot ai chef de… viață
Iar de ce îi el măreț,
să știi că n-o spun cu dispreț,
că la cât ești de emoloaică
știi să tai shaorma, maică

Acum hai, nu mai fi tristă
căci să știi că cred în tine
și-s sigur că vei fi utilă
când devii îngrășământ,
că locul tău e cel mai bine
să fie sub pământ