Tinere, fă-ți vocea auzită!- Interviu cu un tânăr reprezentant al elevilor

"în Interviuri" by

Conform Legii 425/25.10, tinerii români sărbătoresc în data de 2 mai, Ziua Tineretului. Adulții de mâine se bucură însă de 2 ori pe an de o zi dedicată lor deoarece încă din anul 2000, pe 2 august se sărbătorește Ziua Internațională a Tinerilor, iar din 2004, în România, 2 mai marchează nevoile și interesele tinerilor în societatea actuală.

Din acest punct de vedere, Ziua Națională a Tineretului își propune să promoveze și să organizeze activități sociale, sportive, culturale și educative dedicate tinerilor, să exprime dorințele și necesitățile acestora, dar și răspunderea pe care o au față de comunitatea în care se află. În acest mod, se încurajează responsabilizarea deciziilor și a acțiunilor, conștientizarea nevoii de adaptabilitate și schimbarea continuă, toate acestea, venite din partea tinerilor dispuși să contribuie la realizarea unui viitor mai bun.

Pentru a informa tinerii cu privire la importanța implicării sociale, a civismului și dorinței de schimbare și dezvoltare, am luat legătura cu actualul Președinte al Consiliului Județean al Elevilor Galați și membru în Departamentul de Politici Publice al Consiliului Tineretului din România, Munteanu Eduard-Ahmad.

Î: Bună, Edi! Pentru început aș vrea să te prezinți puțin tinerilor. Câți ani ai, de unde ești și de unde dorința de a te implica activ în astfel de proiecte? Cum a început, de fapt, povestea ta în acestă direcție?

R: Bună tuturor și aș începe cu un drag La mulți ani tinerilor! Mă numesc Munteanu Eduard-Ahmad și sunt dintr-un mic oraș din județul Galați. Pentru mulți cunoscut ca orașul muștarului, pentru mine rămâne simplu Tecuci. 🙂 Am 18 ani fără 2 luni și cumva pot spune că mă pregătesc de o altă etapă din viața de tânăr. Întreaga nebunie, cum îmi place să o caracterizez, a început când am devenit legal tânăr. Recunosc că din dorința de popularitate, ca oricare elev, m-am implicat în acțiuni de reprezentare a elevilor. Am început la nivel școlar și, când am ajuns să înțeleg cât de cât ceea ce fac, pot spune că am simțit o revelație. Da, atunci am înțeles că nu sunt doar o poză pe panorile unei școli sau că nu sunt implicat într-un grup care adună „elevi cu exces de zel”. Am descoperit formele județene de reprezentare. Simțeam că pot mai mult, așa că, fără a mă lungi, am ajuns să fiu președintele Consiliului Județean al Elevilor Galați și când am crezut că aici mă voi opri am devenit voluntar și în cadrul Consiliului Tineretului din România.

Î: Cu ce se ocupă mai concret Consiliul Tineretului din România? Care sunt oportunitățile care i se oferă unui tânăr, în cazul în care își dorește să devină membru?

R:Consiliul Tineretului din România (CTR) este o organizație care își dedică interesul reprezentării tinerilor de pe teritoriul țării noastre. Din păcate, segmentul de tineret din totalul populației noastre nu beneficiază de o atenție direct proporțională cu necesitățile lor, în ciuda faptului că aceștia au o importanță deosebită în dezvoltarea oricărei comunități. Fiecare structură de reprezentare a tinerilor are plusurile sau minusurile ei, în schimb, CTR oferă o viziune mai largă asupra mișcării de tineret. Mereu când m-am implicat sau am realizat ceva, am vrut să am un grup țintă cu numeroase persoane. CTR este singura structură din România afiliată la Forumul European pentru Tineret (European Youth Forum) și Organizația Mondială pentru Tineret (World Assembly of Youth).

Î: De ce crezi că acum, mai mult ca niciodată, tinerii ar trebui să fie parte activă a unei comunități sau a unei ONG? Care sunt motivele, din punctul tău de vedere, care i-ar determina să iasă din zona lor de confort, să se facă văzuți și auziți?

R: Singurul cuvânt care poate să fie unic și să descrie orice tânăr este libertate. Tinerii beneficiază de acesta în tot ceea ce fac, bineînțeles în limitele legii. Fiecare tânăr ONG- ist dorește cel puțin o dată în cariera lui să renunțe pentru că rezultatele apar destul de greu. Sfatul meu către tinerii din România: fiți voi cei care dați startul ACUM și așteptați ca nepoții voștri să finalizeze marile proiecte. Eu, cel puțin, știu sigur că în ciuda faptului că nu o să o am o statuie ridicată, voi avea câteva milioane de tineri fericiți.

Î: Ce înseamnă pentru tine implicare și responsabilizare? Crezi că aceste aspecte țin de natura umană cu care te naști, sau sunt mai degrabă niște noțiuni pe care ți le educi?

R: Clar sunt niște noțiuni pe care le înveți. Ele cresc treptat, însă depinde de fiecare persoană unde își propune să ajungă. Tristă este lipsa lor sau a legăturii dintre ele. Degeaba dorim să ne implicăm dacă nu putem să ne asumăm că vom finaliza munca pe care o avem. Acestea sunt niște principii esențiale, nu doar în ONG- uri, ci și în viața cotidiană.

Î: Ce schimbări crezi că produce o astfel de implicare, care să apere drepturile și punctele de vedere ale tinerilor într-o organizație? Pe tine cum te-a schimbat o astfel de experiență?

R: Implicarea într-o astfel de structură poate aduce multe beneficii și eu m-am bucurat din plin de ele. Pentru mine, Consiliul Elevilor a însemnat un mediu de maturizare a gândirii. Într-adevăr, pe buletin eram tânăr, însă mentalitatea are nevoie de niște roți ajutătoare. Bonusurile adăugate ar fi skill-uri de public speaking, o organizare mai bună a timpului, dar vreau să subliniez, pentru mine acestea au fost doar niste bonusuri. Mai apoi, dacă ai părăsit o dată zona de confort, o vei face și cu alte ocazii. Implicarea într-o astfel de structură îți „dezgheață” comportamentul.

Î: Pe parcursul anilor, sunt convinsă că și tu te-ai confruntat cu mai multe obstacole, cu diverse mentalități care nu ți-au susținut părerile sau idealurile, în calitate de tânăr reprezentat și vocal. Cum ai reușit să le explici anumitor profesori că ceea ce faci sau îți propui nu înseamnă o luptă elev-profesor?

R: Nu e deloc ușor să lucrezi cu oamenii și mai ales când nu poți să îi mulțumești pe toți. Principalul secret pe care l-am descoperit abia în ultimul an este să asculți. Eu mă simțeam neîndreptățit pentru că profesorul nu mă asculta, dar nici eu nu acordam atenție asupra nemulțumirilor lui. Așa că am început să ascult și să înțeleg ambele perspective și să găsesc cumva calea de mijloc. Pare ceva SF acum, sunt sigur, mai ales pentru cei noi, însă cu timpul devine firesc.

Î: Îmi poți descrie o situație în care nu te-ai simțit ascultat și înțeles, ca tănâr care nu dorea nimic altceva decât să fie îndreptățit?

R: Bine, mi-aș dori să spun că trebuie să mă chinui să mă gândesc la una, însă îmi vine greu să aleg. Cred că cea mai des întâlnită situație de acest gen, atât în cazul meu, cât și al elevilor, este cea a notării subiective. Da, recunosc, ca orice elev „am vânat” și eu note, însă în cazul evaluării unei notări, chiar am fost tratat necorespunzător. Am încercat să discut cu acel profesor și să îmi prezint argumentele și dovezile. Profesorul, pe moment, a înțeles, doar că acest caz s-a repetat. Atunci a trebuit să apelez la legislație și la un proces mai lung prin care să mă asigur că nu îmi este încălcat dreptul la o evaluare corectă.

Î: Ce nevoi crezi că au tinerii în ziua de astăzi? Ce le lipsește cu adevărat?

R: Probabil că am sta la discuții până mâine ca să raspund complet la această întrebare, însă cred că lipsa care se vede cu ochiul liber este cea de investiții. Începând de la spații pentru dezvoltarea tinerilor, până la orientarea în carieră sunt elementele care nu se regăsesc din păcate în multe comunități de tineri. Pașii spre a acoperi aceste lipsuri nu sunt mulți, iar primul dintre ei ar fi ca tinerii să fie consultați cu adevărat, iar necesitățile lor să reprezinte adevărate priorități pentru autoritățile publice.

Î: Pentru un astfel de tânar care caută mereu să ajute, să evolueze și să se autodepășească, există timp liber, ieșiri cu prietenii, momente de relaxare pentru tine, ca persoană? Cum faci față și școlii, dar și implicării tale în astfel de proiecte pentru tinerii români?

R: Nu am fost și nici nu cred că voi deveni un bun organizator al timpului. Recunosc că fiecare reușită a venit cu anumite sacrificii atât pe plan personal, cât si pe plan profesional. Mereu am încercat ca într-o zi să am timpul meu, în care să mă reprezint pe mine. Este adevărat că uneori acordam doar câteva minute pentru a avea grijă de mine, însă nu îl consider un timp pierdut. Fac ceea ce îmi place, ceea ce a stat la alegerea facultății, așa că prefer să rup câteva ore de somn pentru a le acorda reprezentării.

Î: Pentru că ai vorbit de facultate și pentru că te gândești în mod constant la viitor, tu ce planuri ai? Te-ai gândit ce meserie crezi că ți s-ar potrivi și de ce?

R: Vreau o carieră în domeniul juridic, mai precis să devin judecător. În orice organizație în care m-am implicat baza schimbării pe care doream să o aduc a fost mereu bazată pe a crea o claritate în ceea ce privește legislația. Recunosc că nu suport minciuna și mereu îmi place să analizez care sunt punctele în care s-a greșit și ce se poate remedia. Cred că meseria aceasta mi-ar putea satisface toate dorințele.

Î: Îți doresc mult succes în tot ceea ce își dorești! Dacă ar fi să le transmiți tinerilor care ne urmăresc un mesaj, care ar fi acela?

R: Mulțumesc mult, de asemenea atât ție, cât și tinerilor care au avut răbdarea să îmi asculte povestea! Le transmit tuturor un gând bun și speranța că, după acest interviu, tu, tânărule, vei face o schimbare. Și te-aș sfătui să nu o faci singur, poate împreună cu încă câțiva prieteni pentru a ne face nouă, tuturor tinerilor, vocea auzită!

Andreea este studentă în primul an la Publicitate, este pasionată de industria culturală și creativă, jurnalism și sociologie. Îi plac poveștile de viață, filmele biografice și cărțile vechi. Dorește să se autodepășească, susține exprimarea liberă a opiniei și dorința de schimbare.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi