copil de profesor

Dacă ești copil de profesor nu înseamnă că ești perfecțiunea clasei!

"în Păreri și opinii" by

Dacă ești copil de profesor, ești cu siguranță favorizat în școală. Dar dacă faci din avantajul ăsta un mod de a le da peste nas colegilor și prietenilor tăi, îmi pare rău să îți spun, dar ești un caz pierdut.

Vreau să încep prin a spune faptul că nu vreau sub nicio formă să generalizez. Mă adresez strict celor care cred că se pot folosi de avantajul că au un părinte profesor, în defavoarea colegilor.

Cum m-a afectat pe mine punerea în cea mai bună lumină a stimabilului coleg?

De-a lungul anilor din gimnaziu, m-am lovit de problema asta a colegului „copil de profesor”.
Dar ce înseamnă statutul acesta?

În nenumărate rânduri nu am fost luată în considerare de către proful de la oră din motive evidente. Deși eram unul dintre cei mai buni elevi din clasa respectivă, cele două degete pe care le ridicam eu erau scoase din tipar. De ce? Pentru a-i face loc minunatului coleg atotștiutor și, de fapt, neștiutor a nimic. Mai grav, frumosul ăla era felicitat și motivat pentru răspunsul greșit pe care îl dădea.

De asemenea, am fost dată la o parte când venea vremea concursurilor școlare, chiar dacă profesorii știau cu tărie ca nu îi voi dezamăgi. De ce? Același motiv, perfecțiunea clasei trebuia să își etaleze talentele și sa își facă și mai cunoscut părintele care îi face anii de școală mai înstelați, dacă le pot spune așa.

Nu mă discriminez. Am fost luată și eu la tot felul de evenimente și concursuri, însă reflectorul care trebuia să mă lumineze era cam stricat. Astfel încât rezultatele mele nu interesau pe nimeni. Dacă învățătoarea mea va citi asta, vreau să știe faptul că m-a durut și mi-aș fi dorit ca potențialul meu să fi fost pus în evidență mai mult.

Deci, bineînțeles că situația asta m-a afectat. Fiind și o fată mai închisă de fel, mi-a fost frică să ies în față și să îmi spun părerea. Asta, până într-un moment. Am crescut și mi-am dat seama că el e x-ul în toată ecuația asta, că nu trebuie să îmi pese atât de mult de tot ce se întâmplă în marea lui lume.

Poate că nu îți dai seama, dar pe noi, cei din jurul tău, ne doare inima să te vedem atât de sus. Că na, știm și noi că mami sau tati te ajută când crezi că o belești.

Acum eu îți spun sincer toate următoarele lucruri. Tu chiar ești atât de important pe cât te crezi și pe cât te ridică în slăvi profa aia care bea cafeaua în fiecare dimineață cu mami în cancelarie? Ai pile cu directorul, te scapi de belea. Dacă mai ești și fată și arăți și bine… clar școala aia e a ta. Ne dai headshot tuturor celorlați mucoși care ar trebui să fim la picioarele tale.

Drăguță/draguțule, nu e nevoie de atâtea aere ca să ne faci să înțelegem că ești copil de profesor. Bine?

Oh stai…mai e și popularitatea

Ne-am dat seama și că buzunarul părinților e gros, ridicându-ți și mai tare popularitatea în școală. Aproape că uitasem. Pe lângă toate notele proaste (pe care oricum profesorul nu are curaj să ți le pună), și toate problemele din care „Las’ că rezolvă mami” ești scos, mai ești și popular. Lucrul ăsta ne cam strică nouă farurile. Of, ce nenorocire! Nu mai pot fi popular din cauza ta!

Îmi dau seama că am uitat să precizez faptul că toate avantajele astea, într-un oarecare fel, te ajută. Însă sper că ai înțeles rostul articolului și să te motiveze să te privești puțin în oglindă și sa îți spui că tu poți fi acel copil de profesor care nu se comportă după cum am descris mai sus. Am prieteni cărora nici măcar nu le pasă de faptul ca mami predă și are un statut important în societate, așa că nu e cazul să te gândești că nu există o altă versiune a acestui titlu. Readu egalitatea între colegii tăi și nu te simți favorizat. E doar pentru binele tău.

Dacă vrei sa citești despre același subiect, dar privit din perspectiva unui copil de profesor, click aici!

Bună, mă numesc Raluca și nu, nu sunt critic de modă. Dar am 16 ani și o sete excesivă de drept. Mă înclin cât de tare pot spre această latură a justiției și am născut un vis arzător: biroul propriu de avocatură. Momentan îmi trăiesc viața de licean la filologie, îmi dezvolt pasiunea pentru proză și opinie, iar dacă vei fi atent pe medalionul meu, vei observa o aspirație spre poezie. Sper ca ceea ce citești din partea mea să te facă să spui „Fata asta chiar trebuie citită!”

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi