știință și pseudoștiință

Granița dintre știință și pseudoștiință – teoria falsificabilității

"în Dosarul Săptămânii" by
Timp de citit: 3 minute

Fără a avea prea multe preocupări de ordin științific, cu toții ar trebui să cunoaștem un concept de bază al filozofiei științelor pentru a nu face greșeli în anumite contexte. Care este granița dintre știință și pseudoștiință? Așadar, este vorba despre conceptul de FALSIFICABILITATE sau INFIRMABILITATE, dezvoltat de cercetătorul Karl Popper.

Deși o categorie numeroasă de materii școlare poartă denumirea de „științe exacte”, care implică operații de sine stătătoare, Popper revoluționează această ipoteză, considerând ca nu pot fi studiate toate fenomenele care au loc în cadrul științelor naturii: fizica, matematica, biologia etc. Așadar, aceste domenii permit doar emiterea de ipoteze, care mai apoi pot fi infirmate prin noi experiențe exercitate asupra fenomenelor, dând naștere unor noi probabilități. Pentru a fi științifică, o teorie trebuie să lase posibilitatea infirmării ei pe cale experimentală, empirică.

De-a lungul timpului s-au dezvoltat mai multe teorii, numite CREDINȚE SAU PRACTICI, care încearcă să intre în categoria științelor. Adepții lor susțin cu tărie că aceste subiecte, precum: astrologia, comunicarea mentală cu morții, reîncarnarea, telepatia, fantomele etc, au o fundație solidă. Nu se poate vorbi în cazul lor despre probare, invalidare și existența mai multor posibilități de desfășurare a fenomenelor. Chiar acestea sunt principiile care despart ȘTIINȚA de PSEUDOȘTIINȚĂ. Cele din urmă se bazează mai mult pe credințe care nu se pot argumenta cu afirmații clare, și sunt doar sprijinite pe spatele unor mituri tradiționalele. Susținătorii lor dau dovada de fanatism, superficialitate, ambiguitate, toate acestea făcând ca teoriile respective să stagneze. Ele nu pot evolua și nu se pot dezvolta, ceea ce le limitează accesul în categoria științelor adevărate.

Moartea este unul dintre cele mai controversate fenomene ale minții umane, de aceea oamenii au incercat să găsească elixirul existenței eterne prin anumite experimente relatate chiar aici!

În pseudoștiință, cazul falsificării este deseori inexistent sau foarte vag.

Un exemplu de teorie care a fost clasificată drept pseudoștiință sunt astronauții antici.
Această teorie este bazată pe convingerea că ființe extraterestre inteligente au vizitat Pământul și au avut contact cu oamenii în antichitate și preistorie. Susținătorii acestei teorii sugerează ca acest contact a influențat dezvoltarea culturii moderne, a tehnologiilor și a religiilor. De asemenea, susține și faptul că zeitățile din cele mai multe religii, dacă nu din toate, sunt de fapt de origine extraterestră și că tehnologiile avansate aduse pe Pământ de către astronauții antici au fost interpretate de către primii oameni ca dovezi ale statutului divin.

Un alt exemplu de teorie pseudoștiințifică este detoxifierea.

În contextul medicinei alternative, constă dintr-o abordare care susține că trebuie curățat corpul de toxine. Acestea sunt niște substanțe acumulate în organism care ar exercita efecte nedorite asupra sănătății individuale pe termen scurt sau lung. Multe site-uri mass-media oferă articole despre această practică, în ciuda lipsei de dovezi științifice privind prezența toxinelor sau eficacitatea tehnicilor de detoxifiere.

Pe lângă cele prezentate mai sus, mai sunt și teoriile comune, de care toată lumea a auzit la un moment dat, cum ar fi: Triunghiul Bermudelor, Fața de pe Marte, Pământul gol pe dinăuntru, Feng-shui, acupunctura etc.

Abordarea subiectivă a unui studiu științific poate fi detrimentală.

Dacă cercetătorul abordează într-o manieră subiectivă tema, rezultatul, cel mai probabil, va fi unul greșit. Acest lucru se  întâmplă deoarece interpretarea se face prin prisma opiniilor și cunoștiințelor sale anterioare despre subiect. O să tindă să meargă dincolo de ceea ce îi permit datele colectate.
Oricât de atrăgătoare, oricât de frumoasă ar fi o ipoteză, nu avem nici un motiv să coborâm ștacheta pentru a elimina necesitatea confruntării cu experimentul științific.

Autori: Izabela Ilvan și Delia Mușetescu

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

Derulează înapoi