Un concert (C)alliope(sc)
Un concert (C)alliope(sc)

îmi pun un concert în C Major
mă adâncesc în pielea artificială a scaunului de la birou
nu aștept să se facă ora 7, te sun
apăs butonul de call, răspunzi
nu te auzeam de la început, însă odată ce ți-am auzit vocea știam că zâmbești
ne pornim camerele web
mă privești pe ascuns și aștepți să mă uit pentru a-ți retrage privirea
de ce ești atât de empatică dacă ții la el?
de ce vrei să mă chinui mai tare decât oricum o faci?
fondul se schimbă, îmi pun un concert în C Minor
mi se face dor de brațele tale, chiar dacă iubeam pe altcineva
faci să tremure carnea pe formele de calciu
ca mână ta în căutarea mâinii mele pe o canapea, într-un sediu cu scaune albastre
la un film despre o “dragoste tristă”
cât pot să te ador fără să te sărut?
cât pot să stau la distanță fără să te iubesc mai puțin?
tempo-ul variază, mă agită
nu mai aștepta, lasă-mă să-ți spun două cuvinte prostești prin intermediul unei aplicații
îmi tremură mandibula
își dorește un sărut deasupra ei, pe mijloc, la deschizătura cavității bucale