Libertate

Ostatici în libertate

"în Psihologie & Relații/Poezie și literatură" by

În umbra necruţătoare a patru pereţi, îmi scriu un poem, căci gândul străbate năvalnic granițele zidurilor. Nu văd, dar simt. Nu plec, dar gându-mi e aventurier în pagini cerate de cărţi, jocuri de actori, şi cuvinte, căci ele sunt viaţa de după moarte a lacrimilor.

Izolare, sau… O mai mare libertate ce-o curmăm prin dorința de a reveni la viaţa simplă, ce ne-a descris atâta timp anii stinși de trai. Mereu vom tânji după ce am avut, după ce vom avea, uităm, naivi, că momentul, clasicul prezent este tot ce avem, este tot ce vom avea vreodată. Scenariul vieții nu a fost scris într-un singur act, suntem actori amatori în teatrul Universului.

Nu suntem închiși, închiși vom fi când acea libertate veşnică a imaginaţiei umane va fi curmată „cu un vârf de pumnal”.

Gândurile ne străbat lumi, deschid portale spre tărâmuri nebănuite, ce nu le putem descoperi decât dacă acceptăm… să lăsăm momentele ce par a fi indubitabil grele să-şi lumineze adevărata însemnătate. Vedem soarele, dar nu-i simţim căldura, privim stelele, dar nu le lăsăm lumina să ne calce cu paşi limpezi în suflet.

De fapt, ne vrem viețile înapoi pentru că ne e frică să străbatem lumea ce stă în noi înşine, nu în străzi, nu în drumuri zilnic bătute de mersul plictisit, sec de perplexitatea nativă a descoperirii necunoscutului, refuzăm să cutreierăm eterna noastră fiinţă, un Univers nețărmuit de emoţii și trăiri necontenite. Când trupurile ne sunt ostatice între ziduri fixate, sufletele ne sunt libere să cunoască, să simtă tot ce nu le-a oferit biata realitate.

Ce avem acum? Libertatea imaginației, singura ce nu poate fi izolată.

Ce suntem? Suntem mai mult decât niște ființe ce-şi târăsc pașii pe lumi cunoscute. Imaginaţie, cuvinte , versuri, mișcări ce ne pot răpi întregul suflet spre a-l apune într-o lume nouă, ce n-am avut răbdarea umilă de-a o cunoaşte.

Izolarea trupurilor e preţul pe care îl plătim pentru a cumpăra timpul în favoarea libertății gândului, a imaginației.

Visaţi, cât mai aveţi timp. Citiţi, lăsați cuvintele să vă fie oceanul pierderii conștiinței, pictaţi, revărsați-vă esenţa gândului in nuanţe, pictaţi ce, în această perioadă, vă e interzis să vedeţi, dansaţi, cântați, permiteţi sentimentelor să vă răpească, scrieţi… răsăriţi penița falnică din sângele albastru, asterneţi pe hârtie cuvinte ce odată v-au scris lacrimi pe obraji.

Simțiți, lăsaţi-vă gândul să-și ia zborul…dincolo de ziduri. Si iubiți, ființe, ce vă aveți cioburi de suflet alături.

Autor: Costache Raisa-Alina

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*

"Ultimele de la POV21"

Derulează înapoi